Vidia şi invidia – Summitul lighioanelor

(Sura 4,36) “Nu doriţi ceea ce i-a dat Dumnezeu unuia, mai mult decât altuia dintre voi…”

Vidia şi invidia sunt arme de atac fizic şi psihic. Oricât ar fi de sigur pe el, nimeni nu le poate deţine simultan, fiindcă lucrează in regim flip-flop [160,(101)].
La început ne-au determinat pe diferite căi să închidem combinatele de creşterea porcilor. Au crezut că vom muri de dorul şuncilor occidentale. Nu s-a întâmplat aşa. Au trecut apoi la combinatele în care creşteam găini outoare. Ni le-au demolat şi am rămas şi fără găini. Vom cumpăra din mediterana pui gomflaţi în 18 zile, 4 kilograme bucata.
Procesul a fost tot timpul condus ştiinţific şi urmărit prin statistici iar statisticile erau imediat aruncate în eter, să ne râdă toată planeta. Românii au cel mai mic consum de carne pe cap de locuitor. Mâncăm doar păine cu mămăligă sau mămăligă cu pâine.
Românii îşi văd însă înainte de treaba lor şi când vine Ignatul fiecare îşi taie porcul, de pe lângă casă, care nu are nici ştampila de Comtim, nici de Frankfurt, nici de Hong Kong, sau Debreţin. Pur şi simplu e porcul omului.
Dacă au văzut că tot mai e câte o ciozvârtă de şorici au interzis atunci vaccinarea purceilor contra pestei, aşa încât să trăiască doar cei de la Buda. Şi am pierdut zeci de mii de purceluşi. În sfârşit a venit Ignatul şi anul acesta românii iar au tăiat câteva milioane de porci. Toţi odată.
Insuportabilul guiţat de belşug şi îmbuibare din Carpaţi, a cutremurat toată Europa. Ei care îşi cumpără câte două-trei feliuţe transparente de carne, ca să facă economie la euro, şi pentru o pulpă plătesc rate trei ani, nu mai pot de invidie. Indignaţi de porcii tăiaţi deodată, pe care românii îi prepară şi îi pun la borcan, din care vor mânca până la secere, în timp ce eurostatisticienii, cred că ne hrănim cu păpădie şi aşteaptă să ne dăm duhul de două secole.
Pentru sacrificarea minorilor: purcei în lapte, viţeluşi de aur, mieluţi de paşti, ieduţi jucăuşi, va fi nevoie pe lângă certificatul fiscal de bonitate pentru achitarea TVAurilor şi de declaraţia scroafei, vacii, oii sau caprei mamă, precum că nu au fost hărţuite sexual în timpul gestaţiei.
La două milenii şi trei ani de la Naşterea Mântuitorului a venit în sfârşit timpul şi după campania drepturilor omului, drepturilor copiilor, e momentul să ni se implementeze acum şi drepturile porcului.
Animal dotat cu afinităţi şi compatibilităţi anatomice cu mulţi oameni, porcul şi-a jucat gălăgios dar cu modestie rolul de alternativă psihospirituală predilectă duhurilor rele ce îi bântuiau, dovedindu-şi atât devotamentul dar mai ales puterea de sacrificiu:
(Matei 8,30) “Departe de ei era o turmă mare de porci care păşteau. Şi demonii rugau pe Isus şi ziceau: Daca ne scoti afara din ei, da-ne voie sa ne ducem in turma aceea de porci. Duceti-va, le-a zis El. Ei au ieşit şi au intrat în turma de porci. Şi iată, toată turma s-a repezit de pe râpă în mare şi a murit în ape. Cei care îi păşteau au fugit şi s-au dus în cetate şi au spus tot, şi cele întâmplate cu cei posedaţi de demoni.”
Legăturile porcului cu omul şi cu duhurile fiind deci cu mult mai complexe decât suntem dispuşi să acceptăm, porcul reuşeşte după lupte milenare să obţină locul pe care îl merită nu numai pe mesele restaurantelor dar şi la mesele parlamentelor, organizaţiilor, forurilor.
Porcul nu mai poate fi tăiat după datină, ci prin proceduri paradisiac-eufemistice prealabile, precum condamnaţii la moarte din America, statul cel mai democratic pentru lumea cuvântătoarelor sau necuvântătoarelor, fără discriminare.
Ce face invidia din om! Nu mai vorbim de ritualurile de tăiere ce ni se va impune pentru bovine, oi, mistreţi, cerbi, gâşte, raţe, găini, pui, prepeliţe, bibilici, curci, curcani, broaşte, peşti, viermi, râme pentru momeală, raci, scoici, plancton şi tot ce a mai inventariat Carolus Linnaeus. Va trebui desigur să le prezentăm înaintea sacrificării filmuleţe de animaţie achiziţionate de la reprezentanţele lui Walt Disney, să-i lăsăm să-şi transmită testamentul prin e-mail, după conectarea grajdurilor la internet, iar grăjdarii îşi vor fi luat masteratele în selectarea uruielii şi sortarea băligilor, după pilda întreprinzătorului Noe.
Biblia se dovedeşte din nou un izvor nesecat de inspiraţie:
(Geneza 9,2) “S-apuce groaza şi frica de voi pe orice animal de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ, şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre. Tot ce se mişcă şi are viaţă să vă slujească de hrană, toate acestea vi le dau ca şi plantele verzi. ”
Nici măcar preceptele biblice nu se transpun în practică fără instrucţiuni de aplicare. Vidia nu se lasă mai moale că doar are aceeaşi constituţie fonetică. S-au lansat deja comenzi fabuloase de injecţii calmante, alinătoare, extaziante, adormitoare pentru întreaga fauna urbană, suburbană, rurală, terestră şi rupestră. Când milioanele de paragrafe ale miilor de prevederi din sutele de protocoale cuprinse în zecile de dosare negociate şi semnate îşi vor produce efectele placebo, le vom cumpăra pe toate şi Europa va deborda de încasări.
Cea mai bănoasă va fi însă marcarea cu cipuri a patrupedelor, apoi a zburătoarelor, a înotătoarelor. Nici un ţăran român nu va mai creşte animale de capul lui, aşa încât să-şi prelungească la infinit bunăstarea, să deruteze statisticile comunitare şi să evadeze din formularele fiscale cu vreun pui de găină sau cu vreun cuib de cartofi, ca elveţienii.
Începând cu 2004 toate animalele din gospodăriile îndărătnicilor ţărani români, vor fi marcate cu cipuri, ce le va scoate din condiţia de animal anonim fără drepturi şi fără identitate. Astfel marcate, lighioanele vor putea fi convocate la summituri prin satelit, vor putea fi întrebate de sănătate de la distanţă, nu vor mai putea fi mâncate de lupi, urşi, sau alte jivine fiindcă vor fi avertizate la timp, şi evident nu vor mai fi sacrificate nici chiar de cei ce le hrănesc decât după completarea sutei de formulare şi declaraţii din dosarele primăriilor.
Când păscătoarele vor trece prin zăplazul de lasere al imaşului pe alte moşii, boierii vor citi direct pe monitoare ale cui sunt vitele, câte fire de ştir au înghiţit, ce pagube au făcut băligile. Facturile vor ajunge direct la ţăranul ghinionist, fără întârziere şi fără putinţă de tăgadă.
EmanCiparea şeptelului este gratuită pentru ţărani, adică se face din bani de la buget, deci tot din buzunarul lor. Regenerarea fondurilor se va face din amenzile enorme plătite de cei ce vor refuza semnul fiarei la recensământul comunitar al patrupedelor. Evident cipurile sau crotaliile vor fi cumpărate pe bani grei din import fiindcă industria românească nu mai fabrică de zece ani decât lopeţi şi găleţi.
Ca măsură de eradicare a evaziunii fiscale ţărăneşti, este binevenită. Statul nu mai putea suporta sfidarea ţăranului care îşi producea de capul lui ce voia şi cum voia, sfida inflaţia şi se sustrăgea de la impozite, cote, dijme, taxe sau cum le va mai fi spus [160, (65)],[161,(120)].
Ajunge, gata cu nedreptatea. Când taie cocoşul şi îl pune în oală, ţăranul trebuie mai întâi să-şi vireze TVAul pe tuleie, pe pinteni şi pe fudulii! Mi se pare corect.
Aşa cum corect a fost şi tratamentul pe care statul îl aplică de decenii ţăranului român pe care îl ghiftuieşte cu o pensie jignitoare de câţiva dolari pe lună! Asta după ce l-a mobilizat, trecut în rezervă, împroprietărit, expropriat, întovărăşit, colectivizat, desproprietărit, încartiruit, orăşenit, destovărăşit, descolectivizat, dezorăşenit, reîmproprietărit, retrocedat, urmând să fie reîntovărăşit şi în final cimitiruit [161,(144)]. Dacă noi nu putem, Dumnezeu ne va ocroti poate ţăranii – rădăcinile, tulpinile şi lăstarele noastre, căci noi nu-i mai suferim şi călcăm pe urmele fiarei aşteptându-ne cu demnitate rândul la înfierat:
(Apocalipsa 13,18) “Şi face ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primeaască un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.”
Să fie oare vreo legătură cu încăpăţânarea ţăranului român de a nu depinde de nimeni?
PS. Astăzi 26.11.2005 am auzit cu urechile mele, la un post de televiziune, un antreprenor de locuinţe standard, de tip vilă, de cca 100.000 euro bucata, care deplângea situaţia împrumutului ipotecar în România, situat undeva la 22% din nivelul existent în UE. Explica acest decalaj, ca şi posibilităţile mici de recuperare faţă de UE prin “existenţa populaţiei reziduale pe care o deţine România, reprezentată de ţărani şi cei ce au câştiguri atât de mici încât nu-ţi vor permite niciodată să contracteze un credit ipotecar pentru construcţia de locuinţe”.
De vreo două săptămâni cam în fiecare zi pe toate posturile de radio şi tv suntem obişnuiţi cu ideea că în anul 2006, la noi în ţară vor fi închise 1000 de abatoare. Mi-aş fi dorit să aud această ştire formulată astfel: In România au fost construite şi utilate, conform exigenţelor şi cerinţelor Uniunii Europene 500 de abatoare moderne. Instalaţiile sunt deservite de personalul cu experienţă în domeniu, care a absolvit cursurile speciale de instruire (operatori carcase, selecţioneri tendoane, controlori de oase, stilişti, pedichiurişti, peruchieri, animatoare, agenţi veterinari, admini baze de date). În consecinţă cele 1000 de abatoare care ne făcuseră de râsul lumii vor fi dezafectate. Din fondurile recuperate, vor fi construite 250 de gradiniţe cu program prelungit, pentru copiii foştilor măcelari şi parlagii.Astfel sunt respectate şi drepturile omului şi drepturile copilului şi drepturile porcilor.

Articole similare

• Între poligamie şi feminism
• Cosmoteismul – Biserici şi Rachete
• Reguli de viata sanatoasa – p4
• Reguli de viata sanatoasa – p3
• Vaccinul contra diabetului
• Învierea lui Iuda
• Anul sclavului
• Cui îi e frică de reptilieni?
• Planeta cu 50 de nume
• Steaua străluceşte şi lumii vesteşte