MEGALIT.RO
Trimiterile bibliografice se pot gasi la adresa: www.miracol.ro/bibliografie.txt
O secretomanie de natură divină a interzis oamenilor să înţeleagă vreme de trei mii cinci sute de ani fondul relaţiei ce ne leagă de zei şi mai ales de trimişii acestora pe Pământ.
Deşi observau că se deosebesc prin pigmentaţia pielii, trăsăturile fizionomice, modul de viaţă, normele de morală, dar mai ales credinţa în zei, oamenii nu au înţeles că toate aceste diferenţe au o cauză comună, şi anume apartenenţa la unul dintre cele câteva programe de rafinare genetică ce se desfăşurau simultan pe planetă.
De la un moment anume aceste programe, sau ce mai rămasese din ele, au fost abandonate, lăsându-se impresia că ar fi de dorit fuzionarea lor. Au fost abolite toate vechile interdicţii ale lui Moise cu privire la amestecarea seminţiilor, spre deliciul şi mulţumirea împătimiţilor. Iertarea de păcate, abolirea legii, un fel de graţiere generală.
În realitate viabilitatea programelor de rafinare şi perfecţionare genetică rezidă din deplina lor separare. Amestecarea producţiilor are acelaşi efect cu polenizarea încrucişată în legumicultură sau pomicultură, sau cu corcirea accidentală a raselor de animale.
Fiecare program avea un zeu, fiecare zeu avea o echipă de colaboratori, specialişti şi executanţi, tehnică de transport, urmărire operativă ce întreţineau relaţiile cu obiectul culturii, adică cu oamenii. Ce diferenţia programele între ele? Ce le făcea incompatibile? Aici intervine factorul de mare subtilitate ADN ul. Adică fiecare zeu avea alt standard de rafinare. Din acest motiv zeii proprietari erau în permanentă concurenţă, chiar în luptă nedisimulată. Un rol deosebit de împortant îl avea din acest motiv personalul de intervenţie: trimişii.
Aşa a fost inventată misiunea sub acoperire, adică infiltrarea printre oameni a unor misionari divini cu aspect omenesc dar cu însuşiri paranormale evidente.
Perspicacitatea deosebită a materialului uman supus experimentelor a necesitat o ajustare permanentă de procedură şi măsuri de protecţie a trimişilor divinităţii.
Coranul ne oferă o admirabilă baza documentară iar textul cuprinde referiri explicite la trimişii acoperiţi, înveliţi sau cum aveam să le spunem noi: sub acoperire.
Trimişii sub acoperire trebuiau să pară oameni dar se deosebeau de ei prin caracteristici psihosomatice, mod de hrănire, înălţime, inteligenţă, potenţial energoterapeutic, clarviziune, disciplină şi devotament divin.
Sarcina lor era să asigure desfăşurarea programului genetic la care erau ataşaţi, să provoace şi să conducă intervenţiile militare, să asigure dezvoltarea şi evidenţa efectivelor pe sexe şi grupe de vârstă, să asigure însămânţările loturilor de pornire, să fertilizeze anumite născătoare, să dirijeze recoltările. Evident fără a deranja decât la ordin derularea celorlalte programe şi fără a clarifica oamenilor originea lor divină sau natura misiunii.
Motivul generic al tuturor neajunsurilor era trădarea zeului proprietar ce se considera îndreptăţit să dispună destinele lotului sau poporului, seminţiei sau teritoriului pe care îl avea în stăpânire. În spaţiul definit de Biblie
şi mai apoi de Coran [4] pregnante sunt rivalităţile dintre zeii YHWH (Yahwe, Yehova), Baal, Adonai (Adonis), Satan.
Oamenilor nu li s-a explicat niciodată restricţia genetică de a nu se hibrida între seminţii, sau dezavantajele ce derivă de aici, ceea ce pentru zei, ar fi fost poate greu fiindcă nu s-ar fi putut ascunde momentul şi importanţa sacrificiului adică al recoltei. S-a preferat un limbaj disimulat, pseudo mistic, dezvoltat pe direcţia credinţei sau trădării faţă de zeul titular. Adularea lui necondiţionată şi ignorarea celorlalţi zei, idolatria, confruntările între etnii, regate, ţări constituind după cum se observă şi astăzi un izvor nesecat de conflicte, care bine dirijate pot conduce la o exploatare satisfăcătoare a programelor.
Amestecarea populaţiilor echivala cu combinarea caracteristicilor ADN ale grupurilor, deci hibridarea însuşirilor, în limbajul epocii păcătul, nedreptatea, necredinţa, nelegiuirea.
Alcătuiţi după chipul şi asemănarea zeului, oamenii beneficiind uneori şi de sugestii diabolice, demontau şi nesocoteau sistematic jaloanele şi restricţiile impuse de trimişii zeilor, negăsind filonul logic.
Nu înţelegeau de ce nu-şi puteau lua neveste din seminţiile vecine, ceea ce echivala cu a prelua şi unele elemente de conduită sau practică rituală, mai ales că femeile vecinilor erau întotdeauna mai atrăgătoare. Nu înţelegeau cum de aveau victorii şi înfrângeri alternative, în confruntările cu vecinii, adică superioritatea sau inferioritatea forţelor combatante nu era factorul determinant al victoriei. În ce priveşte idolatria, nu i s-a putut determina nocivitatea, în consecinţă părerile sunt împărţite chiar şi în ziua de azi.
Bineînţeles nu au putut descoperi substratul real al conflictului nesfârşit dintre oameni, sau generalizarea necredinţei adică al hibridării şi încărcării excesive a moleculei ADN.
Această revelaţia a avut-o în anul 2000 medicul Victor Toni Moldovan, din Sibiu, detaliată în excepţionala lucrare Programul Terra-Un atentat extraterestru asupra omenirii [30].
Firesc ar fi fost ca zeii, în suprema lor desăvârşire, să coopereze împecabil între ei, iar conflictele declanşate între populaţii să fie menite doar pentru finalizarea operaţiilor de sacrificare şi recoltare a oamenilor. În realitate chiar şi zeii, aşa cum o fac întotdeauna oamenii, se concurau uneori fără pic de loialitate, ajungând până la a-şi fura sau strica reciproc culturile. Aşa trebuie înţeles faptul că într-un moment de superioritate YHWH trimite un agent acoperit pentru a compromite recoltele tuturor celorlalţi zei concurenţi. Cea mai sigură şi subtilă metodă ar fi fost, după cum ne dăm şi noi acum seama, amestecarea tuturor loturilor, adică ridicarea restricţiilor de separare a populaţiilor, deci iertarea păcatelor, altfel spus răspândirea evangheliei, împrăştierea pe toată planeta a unei anume populaţii.
Acţiunea nu echivalează sută la sută cu compromiterea calităţii globale a ADN ului uman, ci doar cu o declasare. Cum am spune noi, dacă nu pot produce de categoria I, mă mulţumesc o perioadă şi cu produse categoria II, până la retehnologizarea instalaţiilor. În context retehnologizare înseamnă sterilizarea laboratorului, purificarea lui, în vederea începerii unui nou ciclu, cum au mai fost şi altele până acum.
Aşa stând lucrurile apare în tot ridicolul ei lupta pentru supremaţia unor seminţii în faţa altora. Adică antisemitismul, antiiudaismul, anticreştinismul sau antiislamismul nu sunt decât luptele dintre juncani şi tăuraşi în intervalul pe care îl au la dispoziţie de la fătare până în ziua abatorului. Şi încă o menţiune în afara schizofrenicului Caligula care şi-a invitat calul în Senat, nici un juncan sau tăuraş biped nu va mai repeta călătoria lui ENOH. Pentru că Enoh făcea parte din categoria I Specială!
În acest context cele câteva zeci de citate pe care le-am selecţionat mai jos din Biblie şi Coran vor puncta cu exactitate aceste afirmaţii. Cu aceste idei în minte vă asigur că o lectură completă a Bibliei sau a Coranului vă va convinge de caracterul profund ştiinţific al acestor lucrări. Mai mult, veţi desluşi chiar strigătul de alarmă, cenzurat, amputat, metaforizat, filtrat, compilat de-a lungul timpului pe care înaintaşii sau străduit să ni-l transmită.
De aici izvorăşte respectul deosebit pe care îl suscită şi îl merită sfinţii părinţi, trimişii Domnului care uneori au manifestat compasiune faţă de oameni. Din păcate acum nu se mai poate face nimic.
Să cităm, aşadar, şi să începem cu trimişii:
Sensul de a lucra sub acoperire este utilizat textual în Coran cu referire directă la trimişii Domnului în misiune printre popoarele de pământeni. Sunt definite două categorii de trimişi. Unii cu rol de maturitate, personalităţi cruciale în viaţa oamenilor, născuţi din pământene dar cu ereditate divină şi alţii băieţii buni, îngerii, ce execută fără abatere sarcinile primite sau transmit mesaje, sau preiau pe nave indivizi bine aleşi şi îi conduc pe staţia centrală. Uneori îşi permit unele comentarii deosebit de interesante prin conţinut, adevărate scurgeri de informaţii.
(Sura LXXIII,1) SURA CELUI ÎNVELIT ” O,tu, învelitule, (se referă la Mohammed n.t.) scoală-te noaptea, numai afară de puţin jumătate din ea, sau micşorează din ea puţin, sau adaugă la ea şi citeşte Coranul cu voce sonoră.”
(Sura LXXIII,1) “Noi am trimis la voi un trimis (se referă la Moise n.a.) ca martor împotriva voastră, precum am trimis la Faraon un trimis. Şi Faraon s-a răzvrătit împotriva trimisului şi Noi l-am apucat cu pedeapsă grea. Şi cum voiţi, dacă sunteţi necredincioşi, să scăpaţi de o zi care pe copii îi face cărunţi.”
(Sura LXXIV,1) SURA CELUI ACOPERIT “O, tu, acoperitule, (se referă la Mohammed n.t.) scoală-te şi îndeamnă şi pe Domnul tu îl preamăreşte.”
(Sura LVII,25) “Noi l-am trimis pe trimisul Nostru cu semne răzvedite şi am trimis cu el scriptura şi cumpăna, ca oamenii să fie drepţi. Şi Noi am trimis fierul, în care este putere mare şi folos pentru oameni, pentru ca Dumnezeu să ştie cine-i ajută lui şi trimisului său într-ascuns.”
(Sura VI,9)” De l-am fi făcut Noi pe el (pe Mohaamed n.t.) înger, l-am fi făcut în chip de om şi l-am fi coperit cu aceea ce acoperă ei.”
(Sura LVII,26) “Noi l-am trimis pe Noe şi pe Abraam şi urmaşilor lor le-am dat profeţia şi scriptura şi unii din ei au fost ocârmuiţi, dară mulţi dintre ei au fost nelegiuiţi.”
(Sura XXI,8) “Şi Noi nu le-am dat un corp, care nu mănâncă mâncare, şi ei nu sunt veşnici. Apoi le-am adeverit Noi făgăduinţă şi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei nelegiuiţi.”
Biblia îi clasifică pe trimişi după alt criteriu:
(Luca 7,28) “Vă spun că dintre cei născuţi din femeie, nu este nici unul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuşi cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu este mai mare decât el.”
Oamenii urmăresc cu atenţie comportamentul trimişilor şi le privesc cu neîncredere spusele “Basmele înaintaşilor sunt cele ce le-a scris el şi ele îi fură dictate dimineaţa şi seara” ceea ce nu scapă zeului. Observaţiile sunt pertinente şi chiar au umor. Zeul reacţionează în consecinţă şi face corecţiile de rigoare:
(Sura XXV,8) “Ce fel de trimis este acesta! El mănâncă bucate şi umblă prin piaţă. De ar fi trimis de către El un înger şi ar fi îndemnător cu el, sau de i s-ar arunca o comoară sau de ar avea o grădină din care să mănânce!”
(Sura XXV,22) “Şi înaintea ta n-am trimis Noi trimişi, care nu mâncau bucate şi nu umblau prin pieţe şi Noi i-am făcut pe unii din voi ispită pentru ceilalţi. Voiţi să fiţi statornici? Domnul tău vede. Şi zic cei ce nu nădăjduiesc într-o întâlnire: De nu se vor trimite asupra noastră îngerii, sau de nu vom vedea pe Domnul nostru…. Ei sunt îngâmfaţi întru inimile lor şi se fudulesc cu fudulie mare.”
Episodul este prezentat şi în Biblie:
(Matei 11,18) “Căci a venit Ioan, nici mâncând, nici bând, şi ei zic: Are demon! A venit Fiul Omului mâncând şi bând, şi ei zic: Iată un om mâncăcios şi băutor de vin, un prieten al vameşilor şi al păcătoşilor!”
În zilele noastre tehnologia a ajuns în etapa în care se construiesc roboţi umanoizi, dar cu mintea oamenii explorează în viitor. Seria de filme Terminator, Predator, Eraser înserează personaje biorobot, care reuşesc să respire şi să transpire, pentru a se disimula cu succes printre oameni.
Comentariu trimisului este amar şi plin de sens:
(Sura XV,6) “Şi ei zic: O, tu, asupra căreia a fost trimisă îndemnarea, tu eşti îndrăcit! De ce nu ne aduci îngeri dacă eşti iubitor de adevăr Noi nu trimitem îngeri, decât dacă trebuie, şi atunci n-ar fi ei (necredincioşii n.t.) iertaţi.”
(Sura XXV,24) “În ziua când vor vedea îngerii, în acea zi nu va fi veste bună pentru cei nelegiuiţi şi ei vor zice : Departe, departe.”
(Sura XXIII,46) “Apoi trimiserăm trimişii noştri unul după altul. De câte ori veni un trimis la poporul său, îl ţineau de mincinos; şi aşa lăsarăm să urmeze un popor, după altul şi-i făcurăm pilde; deci departe cu un popor ce nu crede.”
Transpare parcă o undă de regret: un popor ce nu crede, adică s-a declasat prin hibridare, trebuie îndepărtat, distrus. Dar reluarea cu alte şi alte popoare este de durată, costisitoare şi necesită multă atenţie … în faza de exterminare.
(Sura LXXVI,28) “Noi i-am făcut şi le-am întărit vinele şi dacă voim îi schimbăm cu alţii. Aceasta e o îndemnare, şi cine voieşte apucă drumul spre Domnul său.”
(Sura LXXVII,16) “Oare nu i-am nimicit Noi pe cei de nainte? Acum lăsăm să urmeze pe cei de apoi. Aşa facem Noi cu păcătoşii.”
(Sura VI,6) “Oare n-au văzut ei câte neamuri am pierdut Noi înaintea lor? Pe aceia îi întăriserăm mai tare pe pământ de cum v-am întărit pe voi, şi am trimis din ceruri ploaie, şi am dat râuri, care curgeau sub ei, însă în urma păcatelor lor i-am pierdut şi am făcut după ei alte neamuri.”
Iată câte operaţiuni şi precauţiuni necesită exterminarea unui popor, care a căzut în dizgraţia Domnului:
(Numeri 31,1) “Şi Domnul a vorbit lui Moise spunând:Răzbună pe fii lui Israel împotriva madianiţilor, apoi vei fi adăugat la poporul tău. (adică vei muri n.a.) Şi Moise a vorbit poporului şi a zis:Înarmaţi dintre voi nişte bărbaţi pentru oştire şi să meargă împotriva Madianului, ca să aducă la îndeplinire răzbunarea Domnului împotriva Madianului. (Moise se delimitează de acţiune transmiţându-ne că nu avea ceva de răzbunat pe madianiţi şi este vorba de răzbunarea Domnului! n.a.) Să trimiteţi la război câte o mie de oameni de seminţie, din toate seminţiile lui Israel. Au luat dintre miile lui Israel câte o mie de seminţie, douăsprezece mii înarmaţi pentru război. Moise a trimis la război pe aceşti o mie de oameni de seminţie şi a trimis cu ei pe fiul preotului Eleazar, Fineas, care ducea uneltele sfinte şi trompetele răsunătoare. Au înaintat împotriva Madianului, după porunca pe care Domnul o dăduse lui Moise; şi au omorât pe toţi bărbaţii. Împreună cu toţi ceilalţi, au omorât şi pe împăraţii Madianului: Evi, Rechem, Ţur, Hur şi Reba, cei cinci împăraţi ai Madianului; au ucis cu sabia şi pe Balaam, fiul lui Beor. (Deci bărbaţii erau primul obiectiv al răzbunării Domnului n.a.) Fiii lui Israel au luat captive pe femeile madianiţilor cu pruncii lor şi le-au jefuit toate vitele, toate turmele şi toate bunurile lor. Le-au ars toate cetăţile pe care le locuiau şi toate taberele lor. Au luat toată prada şi toate jafurile de oameni şi de vite; şi pe cei prinşi, prada şi jafurile, le-au adus lui Moise, preotului Eleazar şi adunării fiilor lui Israel, la tabăra din câmpia Moabului, lângă Iordan, în faţa Ierihonului. Şi Moise, preotul Eleazar şi toţi mai marii adunării le-au ieşit înainte, afară din tabără. Şi Moise s-a mâniat pe căpeteniile oştirii, pe căpeteniile peste o mie şi pe căpeteniile peste o sută, care se întorceau de la război;Şi Moise le-a zis: Cum? Aţi lăsat cu viaţă pe toate femeile? Iată, ele sunt acelea care, după cuvântul lui Balaam, au făcut pe fiii lui Israel să păcătuiască împotriva Domnului, în faţa lui Peor; şi atunci pedeapsa a izbucnit în adunarea Domnului. Şi acum, omorâţi pe orice prunc de sex masculin şi omorâţi pe orice femeie care a cunoscut vreun bărbat, culcându-se cu el; dar lăsaţi cu viaţă pentru voi pe toţi copiii, fetele care n-au cunoscut împreunarea cu vreun bărbat… (Deci se urmăreşte eliminarea oricărei posibilităţi de a scăpa cu viaţă vreun individ de sex bărbătesc. Apoi Domnul dictează regulile de împărţirea prăzii aşa încât toată lumea să fie mulţumită şi să mai poată apela şi altă dată n.a.) …Şi Domnul a vorbit lui Moise, spunând: Fă împreună cu preotul Eleazar şi cu căpeteniile caselor adunării, socoteala prăzii luate, fie oameni, fie animale. Împarte prada între luptătorii care s-au dus la oaste şi între toată adunarea. Şi să ridici pentru Domnul un tribut asupra oamenilor de război care s-au dus la luptă: unul din cinci sute, atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi. (După cum se vede Domnul nu percepe nici o diferenţă n.a.) Să le luaţi din jumătatea cuvenită lor şi să le dai preotului Eleazar, ca un dar ridicat pentru Domnul. Şi din jumătatea care se cuvine fiilor lui Israel să iei unul din cincizeci, atât din oameni cât şi din boi, măgari şi oi, din orice animal; şi să le dai leviţilor, care păzesc cortul Domnului. Şi Moise şi preotul Eleazar au făcut aşa cum Domnul poruncise lui Moise. Prada de război rămasă din jaful pe care oamenii de război îl luaseră era de şase sute şaptezeci şi cinci de mii de oi, şaptezeci şi două de mii de boi, şaizeci şi una de mii de măgari şi treizeci şi două de mii de persoane, femei care nu cunoscuseră împreunarea cu bărbat… Căpeteniile oştirii, căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută s-au apropiat de Moise, şi i-au zis lui Moise: Robii tăi au făcut socoteala bărbaţilor de război care erau sub mâna noastră, şi nu lipseşte nici un om dintre noi. Noi aducem deci, ca dar Domnului, fiecare ce a găsit, lucruri de aur, lănţişoare, brăţări, inele, cercei şi salbe, ca să se facă ispăşire pentru sufletele noastre înaintea Domnului. Moise şi preotul Eleazar au primit de la ei aurul, tot felul de obiecte lucrate. Tot aurul pe care l-au adus căpeteniile peste o mie şi căpeteniile peste o sută, ca dar ridicat, cântărea şaisprezece mii şapte sute cincizeci de sicli (201 kg. n.a.). Bărbaţii de război au păstrat fiecare pentru sine prada pe care o luaseră.”
Iată deci ce afacere rentabilă este exterminarea unui popor, chiar şi din raţiuni genetice. Cui îi mai pasă ce au făcut sau nu au făcut madianiţii, la cine se închină, pe cine pun pe statui, când se poate procura o asemenea captură, fără a pierde măcar un om în luptă, deşi se anunţase un război! Chiar şi americanii în războaiele lor, tot atât de binefăcătoare, mai anunţă acolo, de ochii lumii, 50-60 de morţi şi dispăruţi, din care Rambo recuperează apoi trei sferturi.
Să urmărim cam ce misiuni îndeplineau băieţii buni: Aduceau documentaţii, făceau însămânţări artificiale, demolau sau distrugeau cetăţi. Dar totul depăşea puterea de înţelegere a oamenilor şi atunci îşi ofereau singuri explicaţii plauzibile. Ca şi astăzi. Nimic nu s-a schimbat!
(Sura XXIII,51) “Şi Noi îi dădurăm lui Moise scriptura, pentru ca ei să fie ocârmuiţi. Şi Noi îi făcurăm pe fiul Mariei şi pe maică-sa spre semn şi le dădurăm amândurora pe o colină o locuinţă statornică şi un izvor.”
(Sura XIX,19) “El zice:Eu sunt un trimis al Domnului tău, ca să-ţi dau un fecior curat. Ea zice:De unde să-mi fie fecior, dacă nu m-a atins bărbat şi nu sunt curvă? El zice: Aşa e ! A zis Domnul tău. Aceasta îmi este uşor! Şi Noi voim să-i facem un semn pentru oameni şi o îndurare de la Noi. Şi aceasta este un lucru hotărât. Şi ea îl zămisli şi se retrase cu el într-un loc ascuns.”
(Sura XXI,5) “Ba ei spun:Sunt vise încurcate. Ba el a plăsmuit. Ba el este poet. Şi el să ne aducă un semn, cum au fost trimişi cei de nainte. N-a crezut înaintea lor vreun oraş ce l-am dărâmat Noi. Oare ei vor crede?”
(Sura XXI,11) “Şi câte cetăţi am făcut Noi fărâme, pentru că erau nelegiuite, şi am ridicat alt popor în urma lor.”
(Sura XI,72) “Şi veniră trimişii noştri la Abraam cu veste bună. Ei ziseră: Pace! El zise: Pace! Şi el nu întârzie să le aducă un viţel fript. Şi când văzu el că ei nu întinseră mâna lor la aceasta, îi ţinu el de străini şi se temu de ei. Ei ziseră: Nu te teme noi suntem trimişi la poporul lui Lot.”
Aflăm şi reţeta şi tehnologia de producere a materialului uman. Folosesc material genetic selecţionat pe care îl cumpără poate şi ei pe bani grei de la alţi zei, sau de la geneticieni, cum cumpărăm şi noi sămânţa de vinete gigant de la olandezi.
(Sura LXXVII,20) “Oare nu v-am făcut Noi din apă lepădată (lichid spermatic n.a.) şi am adus-o într-un statornic (stabilizator termic-termos n.a.) până la un termen anumit (termen de valabilitate n.a.)? Şi Noi putem, frumos putem!”
(Sura LXXXVI,4) “Fiecare suflet are asupra sa un păzitor, deci să se uite omul din ce este făcut. El este făcut din apă ce se varsă ce iese dintre coapse (lichid spermatic n.a.), şi dintre coaste (lapte matern n.t.)”
(Sura LXXVI,2) “Noi l-am făcut pe om dintr-o picătură amestecată, ca să-l ispitim şi-i dădurăm auz şi vedere. Noi l-am ocârmuit pe drum, fie că a fost mulţumitor, fie că nemulţumitor.”
(Sura LXXV,4) “Ba Noi suntem în stare să potrivim la un loc vârfurile degetelor sale. Însă omul voieşte să păcătuiască faţă de ceea ce stă înaintea lui.”
(Sura LXIV,7) “Zic cei necredincioşi că nu vor fi înviaţi. Spune: Ba da, pe Domnul meu, veţi fi înviaţi, apoi vi se va vesti ce aţi făcut. Şi aceasta este uşor pentru Dumnezeu.”
Dar ar mai fi ceva, un mesaj adresat posterităţii, deci Domnul ştia că ne trebuie cincisprezece secole:
(Sura IV,116) “Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o fiinţă.”
De această dată ne luăm libertatea să ne adjudecăm selectiv mesajul, care ne onorează. Domnul nu se mai adresează laolaltă pentru oameni, boi, măgari, oi iar precauţia trădează faptul că s-a mai întâmplat, în civilizaţiile anterioare! Adică din păcate, le călcăm pe urme! Sau poate şi ceilalţi parteneri de planetă, boii, măgarii, oile se vor deda cu timpul la experimente genetice. De fapt, dacă ne amintim au şi făcut-o. Măgarii au făcut experienţe genetice cu caii şi au creiat o fiinţă nouă, catârul. Lucru pedepsit fără părtinire de zeu, care nu permite proliferarea catârului dar îl lasă, în mărinimia sa, să-şi trăiască viaţa.
(Sura LXXXVI,17) “Deci dă-le vreme necredincioşilor, şi Eu voi să le dau vreme cu încetul.”
La fel se întâmplă şi cu vinetele olandezilor. Răsar, cresc, înfloresc, fac vinete mari cât pepenele, dar nu fac şi seminţe! Poate tot aşa vor plăti până la urmă şi olandezii înşişi, nu întâmplător au început, în premieră mondială, să-şi căsătorească femeile cu femei şi bărbaţii cu bărbaţi! Unii cred că nimic nu este întâmplător. Eu cred că toate sunt într-o deplină corelaţie nu numai fluturii cu cicloanele, cum zicea LAO TSE.
Astăzi unii dintre oameni au înţeles că este suficientă prelevarea unei celule dintr-un organism viu sau mort, pentru a determina prin analiza ADNului performanţele sau caracterele individului. Cei ce s-au combinat nepermis şi-au îmbogăţit ADNul cu caractere suplimentare, ceea ce îi face neconvenabili standardului, deci fiind păcătoşi sunt distruşi. Cei cu ADNul nealterat, credincioşii, pot fi lăsaţi să prolifereze sau reconstruiţi chiar dintr-o singură celulă.
Lucrul cu oamenii este deosebit de dificil. Ei nu pot fi ţinuţi în frâu, deci discutăm despre liberul arbitru, nu pot fi înşelaţi fiindcă observă; nu pot accepta fiindcă nu li se explică corect; nu li se poate explica fiindcă ar înţelege că nu-i deosebeşte nimic de oi, boi, măgari, cămile sau salăţi, piersici; sunt inteligenţi, frumoşi, sănătoşi şi nu rezistă femeilor care-i ispitesc zi şi noapte; nu pot fi animale inconştiente fiindcă au fost ridicaţi la rangul de oameni; dar nu pot ajunge ca zeii fiindcă sunt puzderie şi seamănă prea mult cu animalele.
În schimb ar putea înţelege ce li se întâmplă fiindcă şi ei procedează la fel cu turmele când vor doar Merinos, cu cirezile când doresc numai Holshtein, cu hergheiile când nu acceptă decât pur sânge arăbesc, cu pepinierele când e sezonul altoirilor.
Zeii şi trimişii lor sunt exasperaţi dar au sarcini ce trebuie duse la îndeplinire, având la rândul lor ierarhii la fel de neîndurătoare. Din când, în când mai scapă câte un suspin de parcă i-am putea ajuta cu ceva sacrificându-ne:
(Sura LIX,21) “De am fi trimis Noi acest Coran asupra unui munte, ai fi văzut tu cum se înjoseşte şi se despică el de frica lui Dumnezeu.”
(Sura LVI,74) “Şi eu jur pe apusul stelelor – şi acesta e jurământ greu, dacă aţi şti – acesta este un Coran cinstit, într-o carte ascunsă (căci originalul este la Dumnezeu n.t.).”
(Sura LVI,57) “Noi v-am făcut pe voi şi de ce nu voiţi să credeţi? Ce credeţi ceea ce vărsaţi drept sămânţă, aţi făcut-o voi sau am făcut-o Noi? Noi am hotărât între voi moarte, Noi nu suntem împiedicaţi ca să vă înlocuim cu semeni de-ai voştri şi să vă facem din nou fără să o ştiţi…
Oare vedeţi ceea ce semănaţi? Lăsaţi voi aceea să crească, sau suntem Noi cei ce facem să crească?”
(Sura LVIII,20) “Satan a prins putere asupra lor şi i-a lăsat să uite pomenirea lui Dumnezeu. Ei sunt tovarăşii lui Satan. Oare tovarăşii lui Satan nu sunt pierduţi?”
Oamenii au avut cele mai nepotrivite atitudini în relaţia cu controversatele personaje trimise de zei. Lista este lungă Iov, Iona, Enoh, Ezra, Noe, Abraam, Moise, Ioan, Isus, Mohammed, Budda. Pe cei mai mulţi i-au ignorat, pe unii i-au făcut mincinoşi, pe alţii nu i-au crezut, unora le-au luat viaţa. Procesul se continuă şi în zilele noastre. Lipsite de perspectiva timpului evenimentele cotidiene par a nu avea nici cea mai redusă credibilitate. Desele răpiri de persoane se clasează cu diagnostice psihice, atât pentru subiecţi dar şi pentru martori. Numai prin simpla enumerare a unor nume şi subiectul cade în desuet. Totuşi aleg unul singur: Betty Andreasson.
În cele din urmă decizia se împune de la sine: civilizaţia aceasta nu mai poate fi redresată, a fost scăpată de sub control. Culturile sunt corcite, elementele ce se mai pot utiliza (rămăşiţele) vor fi identificate pentru relansare, metaforele sunt diferite, deci procesul le era cunoscut, dar e atât de incredibil:
(Maleahi 3,3) “Şi El se va aşeza ca topitorul şi ca purificatorul argintului; va curăţi pe fii lui Levi, îi va purifica aşa cum se curăţă aurul şi argintul şi vor aduce Domnului un dar de mâncare în dreptate.”
Totul se va lua de la început. Laboratorul va fi sterilizat şi va fi adus un nou material genetic ultrarafinat. Tot în capsule termostatate şi cu termen de valabilitate inscripţionat ca pe bere: “Best before see base of the can”.
(Matei 3,12) “Acela Îşi are lopata în mână, Îşi va curăţi cu desăvârşire aria şi îşi va strânge grâul în grânar; dar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.”
Ciudat este că îngerii, băieţii buni, se situează pe altă ramură a lanţului trofic, spre deosebire de zei. După ruşinea cu uriaşii, zeii nu îşi mai păzesc turmele de oi, cu lupi, cum mai fac uneori şi oamenii. Ingerii manifestă conştiinciozitate, dar sunt cu gândul la toanele sau furia şefului ierarhic;
(Sura LXXVI,9) ” Noi vă hrănim de dragul lui Dumnezeu, nu cerem de la voi răsplată şi nici mulţumită. Noi ne temem de o zi posomorâtă şi nenorocită de la Domnul nostru.”
(Sura XVI,5) “Şi vitele le-a făcut pentru voi; la ele sunt haine calde, şi folos pentru voi şi voi mâncaţi din ele. Ele sunt pentru voi o podoabă când le adunaţi în staul şi le scoateţi la păscut. Şi încărcaţi pe ele sacii pentru ţări pe care nu le-aţi ajunge fără necazul sufletelor.”
(Sura XXII,37) “Şi cămilele vi le-am orânduit Noi pentru obiceiurile lui Dumnezeu: aveţi bine cu ele; amintiţi numele lui Dumnezeu asupra lor când stau ele cu picioarele rânduite. Şi dacă au căzut pe o latură, mâncaţi din ele şi ospătaţi-l pe cel ce cere cu umilinţă şi pe sărmanul cel ruşinos. Aşa vi le-am dat Noi vouă în stăpânire, ca să fiţi mulţumitori. Nicicând nu ajung la Dumnezeu cărnurile şi sângiurile lor, însă ajunge la El cuvioşia de la voi.
Schimbul e limpede şi nu se poate ieşi din limitele lui. Noi primim tot ce ne trebuie, pentru a da la rândul nostru, ceva ce-i trebuie atât de mult zeului: energia derivată din cuvioşie, adoraţie, adulare. Sustragerea de la aceste obligaţii este echivalentă cu trădarea. Este o lege generală, care nu admite excepţii, iar noi am încălcat-o din neştiinţă şi cutezanţă.
Deducem de aici că şi parlamentele cereşti au tot câte două camere, care votează una împotriva celeilalte, ca pe Pământ. Pe de o parte se încurajează cercetarea fundamentală: (Matei 7,7) “Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide.”
Pe de alta parte libertatea are limite uşor de atins, cum ziceam:
“Dumnezeu nu-i iartă celuia ce face asemenea cu Dumnezeu o fiinţă.” În concluzie, înainte ca ei să reînceapă, noi trebuie să resfârşim…
Articole similare
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
