MEGALIT.RO
Locatie: Romania, jud. Alba.
Orase adiacente: Aiud, Turda
Coordonate: 46° 27′ 23″ lat. N, 23° 35′ 21″ long. E
Dimensiuni: N-S 3150 m, E-V 1500 m, altitudine intre 850 m si 1129 m.
Depresiunea Trăscău este drenată în direcţii opuse, spre sud şi nord de doua bazine hidrografice intre care nu exista o cumpana de ape exprimata morfologic in mod clar. Acesta este unul dintre marile mistere geomorfologice ale acestui areal, a carei dezlegare pare a fi azi inca departe de completitudine.
Masivul calcaros Coltii Trascaului (1113m) – Piatra Secuiului (1129m) este situat in Muntii Trascau (grupa a Apusenilor) in estul localitatii Rimetea, jud. Alba.
Accesul se face pe drumul ce uneste localitatile Buru (de pe Valea Ariesului) si Aiud (de pe Valea Muresului). Pana la Rimetea sunt 58km din Cluj-Napoca, 28km din Turda si 23km din Aiud.
Dracocephalum, din Anglia pana la Vladivostok este cunoscuta sub denumirea de Cap de Dragon sau Cap de Drac.
Aici soarele rasare de doua ori. Se afla la 24 km de Aiud, si la 7 km de Buru, si este asezata la poalele vârfului Piatra Secuiului (1171 m). Denumirea stâncii provine de la faptul ca în sec al XIII-lea secuii au salvat satul de asediul tatarilor. Drept recompensa au primit cetatea de pe stânca. Vis a vis de stânca, se afla cetatea Coltesti.
Rimetea este asezata in partea rasariteana a Muntilor Apuseni, in valea ingusta dintre Piatra Secuiului si Ardascheia, la 60 km de Cluj Napoca si 23 km de Aiud. Sat deosebit de pitoresc, este propus pentru calitatea de monument UNESCO, in 1999 fiind castigatorul ravnitului premiu international Europa Nostra.
Rimetea a fost cel mai important centru de prelucrare a fierului din Ardeal, ceea ce a asigurat bunastarea localitatii pentru o lunga perioada de timp. Roadele acestei stari benefice s-au concretizat intr-o serie de alte produse ale culturii populare, care au dus celebritate asezarii, precum: mobila pictata, unelte si ustensile casnice, cusaturi si broderii de o mare frumusete, produse de dantelarie si altele.
Dracocephalum moldavicum
Dintre cele 50 de specii este singura care poate fi identificata numai prin denumirea genului – Dracocephalum.
Din Anglia pana la Vladivostok este cunoscuta sub denumirea de Cap de Dragon sau Cap de Drac fiind cultivata pentru cantitatea de nectar, care ajunge la 150-200 kg miere la ha, productia scazand la jumatate in conditii de seceta.
La noi se mai numeste busuioc mânăstiresc, bosuioc-de-munte, busuiocul stupului, melisă, mătăcină, roiniţa.
Este clasificata de Linne in 1753, care o citeaza Moldavica, atenstand preocupari botanice in Moldova cu decenii inainte de studiile lui B. Hasquet (1790, 1796).
Planta erbacee, terofita, adventiva, mezofita, mezoterma si slab acid-neutrofica, are florile de culoare albastra sau alba. Atat frunzele cat si florile hermafrodite secreta eteruri volatile care, prin distilare dau uleiuri folosite in industria cosmetica. Poseda un miros de lamaie si gust usor amar. Inflorirea dureaza din Iulie pana in Septembrie.
Medicinal este cea mai valoroasa din gen fiind carminativa, stomahica, antispastica, antiseptica, coleretica.
In Romania zonele in care exista in flora spontana sunt Borsa, Cluj, Luncani (Turda), Manastirea Tismana, Dragasani, Curtea de Arges, Sarata (Buzau), Basca-Rozilei (Cislau), Manastirea Cernica (Bucuresti), Focsani, Luncani (Bacau), Manastirea Agapia, Manastirea Neamt, Manastirea Varatec, Vanatori (Tg. Neamt), Iasi, Husi, Falciu (Barlad), Botosani, Falticeni, Siminica (Suceava).
Alte specii: Dianthus petraeus ssp. spiculifolius (garoafe albe) – plumaria, Centaurea atropurpurea (floarea focului) – numai pe stanci neutre-alcaline, Fritillaria montana, Tencrim montanum, Scuttelaria altissima, Gentiana asclepiadea, Valeriana,
Cephalaria radiata, Dipsacus pilossus, Scabiosa banatica.
Vegetatia aproape lipseste, peisajul are un aspect selenar, fiind dominat de Piatra Secuiului, o stanca de calcar uriasa. Din cele patru sate ale depresiunii doua sunt extrem de fotogenice.
Exista doua segmente de scoarta care compun masivul, unul continental si unul oceanic, aflate in raporturi de subductie inca din Mezozoic.
Spre nord, peste culmile impadurite (cu fagete), de bazalt negru (ofiolite), ale unui fost fund de ocean jurasic (cam 150 de milioane de ani in urma) si calcar badenian de Leitha ce a marcat ultimul tarm marin mediteranean cu pseudo-recifi in acest areal.
Primele stancarii de calcar recifal jurasic ale masivului nordic se vad tot mai aproape atunci cand iesim din paduri.
Aceste calcare formeaza o linie subtire discontinua ce incepe in Culmea Petrestilor la Cheile Turzii si Turului si se continua, inclusiv prin masiv, pe la periferia de sud-est si sud a Apusenilor pana in masivul Caprioara, spre Vestul Romaniei.
Ele sunt prinse in Trascau in mod clar intre scoarta oceanica de ofiolite / bazalte (aflata inspre est si sud) si cea continentala (din sisturi cristaline) din partea opusa, marcand raporturile de subductie (in Trascau) sau obductie (in Metaliferi) dintre cele doua segmente de scoarta ce corespund la doua microplaci distincte.
In imagine stancarii de calcar jurasic.
Abruptul dinspre vest al Pietrei Secuiului, cu cei 600 de metri diferenta de nivel (in imagine partea cu vizibilitate catre sat), relieful microtectonic si exocarstic. In imaginea din dreapta, curmatura Preluca Tatarului de deasupra satului, si unde se vede foarte bine subductia – plonjarea – scoartei oceanice sub scoarta continentala aflata in partea opusa a Depresiunii Trascau (dinspre care s-a facut fotografia).
Segmente din abruptul de est al Pietrei Secuiului, unde calcarele se ridica doar 30 de m deasupra bazaltelor din scoarta oceanica (acest lucru este evident in imaginea din dreapta, iar in imaginea din stanga, se vede bine contrastul dintre rocile negre, bazalte, si cele albe – calcarele jurasice de Stramberg). Bazaltele plonjeaza pe sub calcare sub sisturile cristaline ale muntilor din fata (Ardoscheia) ce apartin unui segment de scoarta continentala. Aceste raporturi geologice reies foarte bine din aceeasi imagine din stanga. Rezulta ca Depresiunea Trascau este axata pe o fosa de subductie, umpluta cu depozite mezo- si neocretacice, care se pot urmari peste tot intre Cumea Petresti si masivul Caprioara, dar care au fost erodate de catre paraiele ce dreneaza Depresiunea Trascau, la nivel local.
In ultima imagine se observa formatiunea muntoasa din directia Vest, distanta de cativa km., fotografia fiind facuta de la o altitudine putin mai mare decat cea a satului.
(fragmente apartin ubbcluj.ro)
Articole similare
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
