(Clar)văzători şi (bio)terapeuţi

Sfera extrasenzorială ce ne înconjoară se dovedeşte infinit mai cuprinzătoare decât cea senzorială. Accesul la aceste informaţii e de nepătruns, dar binevoitori cu toane, zeii s-au lăsat înduplecaţi şi i-au iniţiat şi pe oameni cu câte ceva:
(6,VIII,3) “Amazarak i-a învăţat tot felul de vrăjitorii, de farmece şi însuşirile rădăcinilor. Armers i-a învăţat arta de a dezlega vrăjitoriile. Barkayal i-a învăţat arta de a urmări stelele. Akibeel i-a învăţat semnele. Tamiel i-a învăţat astronomia. Şi Asaradel i-a învăţat mişcările Lunii.”
Pentru a amorsa procesul cunoaşterii, zeii au selectat exemplarele omeneşti cele mai potrivite atente, echilibrate, perspicace, inteligente şi mai ales sensibile în comunicarea cu mediul. Uneori, sub acoperire numiţi trimişi, misionari, proroci, dizidenţi, activişti; alteori numiţi pe faţă, Oamenii lui Dumnezeu. Rangul, vârsta, originea sau starea socială, nu au contat o vreme, apoi, cu trecerea timpului au devenit criterii esenţiale de dosar.
(Isaia 66,21) “Şi voi lua şi dintre ei, pe unii ca preoţi şi Leviţi, – zice Domnul.”
(Amos 7,14) “Amos a răspuns lui Amatia: Eu nu sunt nici prooroc, nici fiu de prooroc; ci sunt păstor, şi strângător de smochine de Egipt. Dar Domnul m-a luat de la oi, şi Domnul mi-a zis: Du-te şi prooroceşte poporului Meu Israel!”
Sau au fost selecţionaţi şi crescuţi cu mare grijă:
(Ieremia 1,4) “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mai înainte ca să te fi întocmit în pântecele mamei tale, te cunoşteam, şi mai înainte ca să fi ieşit tu din pântecele ei, Eu te pusesem deoparte, şi te făcusem prooroc al neamurilor. Eu am răspuns: Ah! Doamne Dumnezeule, vezi că eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil. Dar Domnul mi-a zis: Nu zice: Sunt un copil, căci te vei duce la toţi aceia la cari te voi trimete, şi vei spune tot ce-ţi voi porunci. Nu te teme de ei; căci Eu sunt cu tine ca să te scap, zice Domnul. Apoi Domnul şi-a întins mâna şi mi-a atins gura. Şi domnul mi-a zis (ca şi cum ar fi introdus un compact disc în cititor n.a.): Iată, am pus cuvintele Mele în gura ta.”
Mesajele trebuie citite cu atenţie şi receptivitate, atenţia nu înseamnă doar grija la literele majuscule. Tot aşa trebuie citit şi mediul ambiant.
Mai târziu trimişii zeilor pe pământ, împuterniciţii lor, regii şi împăraţii, procedau la fel şi organizau adevărate clase de pregătire:
(Daniel 1,3) Împăratul a dat poruncă lui Aspenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo câţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe cari să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.
Oamenii lui Dumnezeu aveau potenţial bioenergetic, competenţe largi şi autonomie de acţiune. Uneori acţionau cu serviciu contra serviciu. Cele mai vechi relatări ale unor tratamente de tip Reiki sunt prezentate în Biblia pe care jură ateii şi demnitarii:

(1 Impăraţi 17,15) “Ea s-a dus, şi a făcut după cuvântul lui Ilie. Şi multă vreme a avut ce să mănânce, ea şi familia ei, şi Ilie. Făina din oală n-a scăzut, şi untdelemnul din ulcior nu s-a împuţinat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie. După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Şi boala lui a fost atât de cumplită încât n-a mai rămas suflare în el. Femeia a zis atunci lui Ilie: Ce am eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea, şi să-mi omori astfel fiul? El i-a răspuns: Dă-mi încoace pe fiul tău. Şi l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus unde locuia el, şi l-a culcat pe patul lui. Apoi a chemat pe Domnul, şi a zis: Doamne, Dumnezeule, oare atât de mult să mâhneşti Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?
Şi s-a întins de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul, şi a zis: Doamne, Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el! Domnul a ascultat glasul lui Ilie, şi sufletul copilului s-a întors în el, şi a înviat. Ilie a luat copilul, l-a pogorît jos în casă din odaia de sus, şi l-a dat mamei sale. Şi Ilie a zis: Iată, fiul tău este viu. Şi femeia a zis lui Ilie: Cunosc acum că eşti un om al lui Dumnezeu, şi cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!”
(2 Impăraţi 4,8) “Într-o zi Elisei trecea prin Sunem. Acolo era o femeie bogată. Ea a stăruit de el să primească să mănânce la ea. Şi ori de câte ori trecea, se ducea să mănânce la ea. Ea a zis bărbatului ei: Iată, ştiu că omul acesta care trece totdeauna pe la noi, este un om sfânt al lui Dumnezeu. Să facem o mică odaie sus cu ziduri, şi să punem în ea un pat pentru el, o masă, un scaun şi un sfeşnic, ca să stea acolo când va veni la noi. Elisei, întorcându-se la Sunem, s-a dus în odaia de sus şi s-a culcat acolo. El a zis slujitorului său Ghehazi: Cheamă pe Sunamita aceasta! Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit înaintea lui. Şi Elisei a zis lui Ghehazi: Spune-i: Iată, pentru noi tu ţi-ai făcut toată turburarea aceasta, noi ce putem face pentru tine? Trebuie să vorbim pentru tine împăratului sau căpeteniei oştirii? Ea a răspuns: Eu locuiesc liniştită în mijlocul poporului meu. Şi el a zis: Ce să fac pentru ea? Ghehazi a răspuns: Ea n-are fiu, şi bărbatul ei este bătrân. Şi el a zis: Cheam-o! Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la uşă. Elisei i-a zis: La anul pe vremea aceasta, vei ţinea în braţe un fiu. Şi ea a zis: Nu! domnul meu, omule al lui Dumnezeu, nu amăgi pe roaba ta! Femeia a rămas însărcinată, şi a născut un fiu chiar pe vremea aceea, în anul următor, cum îi spusese Elisei. Copilul s-a făcut mare. Şi într-o zi când se dusese pe la tatăl său la secerători, a zis tatălui său: Capul meu! Capul meu! Tatăl a zis slujitorului său: Du-l la mamă-sa! Slujitorul l-a luat şi l-a dus la mamă-sa. Şi copilul a stat pe genunchii mamei sale până la amiază, şi apoi a murit. Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea, şi a ieşit. A chemat pe bărbatul ei, şi a zis: Trimite-mi, te rog, un slujitor şi o măgăriţă; vreau să mă duc în grabă la omul lui Dumnezeu, şi apoi mă voi întoarce.
Şi el a zis: Pentru ce vrei să te duci astăzi la el? Doar nu este nici lună nouă, nici Sabat. Ea a răspuns: Fii pe pace! Apoi a pus şaua pe măgăriţă, şi a zis slujitorului său: Mână, şi pleacă, să nu opreşti pe drum decât când ţi-oi spune. Ea a plecat deci şi s-a dus la omul lui Dumnezeu pe muntele Carmel. Omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe şi a zis slujitorului său Ghehazi: Iată pe Sunamita aceea! Acum, aleargă dar înaintea ei, şi spune-i: Eşti bine? Bărbatul tău şi copilul sunt bine? Ea a răspuns: Bine. Şi cum a ajuns la omul lui Dumnezeu pe munte, i-a îmbrăţişat picioarele. Ghehazi s-a apropiat s-o dea înapoi. Dar omul lui Dumnezeu a zis: Lasă-o, căci este tare amărâtă, şi Domnul mi-a ascuns lucrul acesta, şi nu mi l-a făcut cunoscut. Atunci ea a zis: Am cerut eu oare domnului meu un fiu? N-am zis eu: Nu mă amăgi? Şi Elisei a zis lui Ghehazi: Încinge-ţi mijlocul, ia toiagul meu în mănă, şi pleacă. Dacă vei întâlni pe cineva, să nu-l întrebi de sănătate; şi dacă te va întreba cineva de sănătate, să nu-i răspunzi. Să pui toiagul meu pe faţa copilului.
Mama copilului a zis: Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi. Şi el s-a sculat şi a mers după ea. Ghehazi le-o luase înainte, şi pusese toiagul pe faţa copilului; dar n-a dat nici glas, nici semn de simţire. S-a întors înaintea lui Elisei, i-a spus lucrul acesta, şi a zis: Copilul nu s-a trezit. Când a ajuns Elisei în casă, iată că murise copilul, culcat în patul lui. Elisei a intrat şi a închis uşa după ei amândoi, şi s-a rugat Domnului. S-a suit, şi s-a culcat pe copil; şi-a pus gura pe gura lui, ochii lui pe ochii lui, mânile lui pe mânile lui, şi s-a întins peste el. Şi trupul copilului s-a încălzit. Elisei a plecat, a mers încoace şi încolo prin casă, apoi s-a suit iarăşi şi s-a întins peste copil. Şi copilul a strănutat de şapte ori, şi a deschis ochii. Elisei a chemat pe Ghehazi, şi a zis: Cheamă pe Sunamita. Ghehazi a chemat-o, şi ea a venit la Elisei, care a zis: Ia-ţi fiul! Ea s-a dus şi s-a aruncat la picioarele lui, şi s-a închinat până la pamânt. Şi şi-a luat fiul, şi a iesit afară.”

Ceea ce astăzi numim telekinezie îşi găseşte izvoarele într- întâmplare neobişnuită, păstrată tot în Biblie:
(1 Impăraţi 6,1) “Fiii proorocilor au zis lui Elisei: Iată că locul unde locuim noi cu tine este prea strâmt pentru noi. Haidem până la Iordan; ca să luăm de acolo fiecare câte o bârnă, şi să ne facem acolo un loc de locuit. Elisei a răspuns: Duceţi-vă. Şi unul din ei a zis: Fii bun şi vino cu slujitorii tăi. El a răspuns: Voi merge! A plecat deci cu ei. Ajungând la Iordan, au tăiat lemne. Şi pe când tăia unul din ei o bârnă, a căzut fierul de la secure în apă. El a strigat: Ah! domnul meu, era împrumutat! Omul lui Dumnezeu a zis: Unde a căzut?Şi i-a arătat locul. Atunci Elisei a tăiat o bucată de lemn, a aruncat-o în locul acela, şi fierul de la secure a plutit pe apă. Apoi a zis: Ridică-l! Şi a întins mâna, şi l-a luat.”

Procedura de pregătire a cadrelor s-a perpetuat în timp, dar a fost lăsată să se degradeze. Aptitudinile s-au evaluat cu o aproximare crescândă, astfel că astăzi ele sunt lăsate la aprecierea posesorului care şi le arogă în binecosmetizatele CV uri.
Adevărate biointerfeţe mediumii şi terapeuţii nu sunt recunoscuţi în lumea ştiinţifică, dar nimeni nu nesocoteşte o informaţie venită pe canalele lor ezoterice, neoficiale. Imposibil de a fi negaţi, dar greu de acceptat ca instituţie suprainformaţională, mediumii şi terapeuţii lucrează din off şi aduc neîncetat date din surse altfel inaccesibile. Societăţile omeneşti îi tratează diferenţiat, cu dispreţ, neîncredere, cu indiferenţă, cu respect, cu smerenie, cu teamă. Meniul bioterapeutic este larg şi cuprinde o gamă de tratamente: relaxare, meditaţie, spovedanie (detoxifiere psihică), încredere (numită credinţă, receptivitate), masaje, echilibrări de aură, centrarea corpurilor energetice, comprese, spălături, ceaiuri, fierturi, tincturi. Pacienţii încrezători se vindecă şi depun mărturie, cei închişi, introvertiţi, pragmatici resping, contestă, reclamă, cer dreptate şi protecţie. Serviciile se cumpără, terapeuţii ajung bogaţi, pacieţii pot ajunge la dependenţă şi sclavie psihică. In toate există un echilibru, dar echilibrul este o stare instabilă de balanţa. Intr-o clipă trece de la penurie la exces, de la indiferenţă, la abuz, de la depresie la suprastress. Simplitatea celor săraci cu duhul, este starea cea mai receptivă, complexitatea este sortită dezintegrării, dar ţinta finala comună este fericirea.

***

Inaccesibil nu înseamnă inexistent. Imperceptibilul doar pentru ignorant este echivalent cu inexistentul. Armatele sunt trimise în luptă la comandă; haita pleacă la atac când este asmuţită; poliţia năvăleşte pentru percheziţii, la pont; muştele vin la stârv pe unda mirosului; albinele vin în roiuri la chemarea mătcii; păsările se adună în stoluri la grăunţe. Alertele pot fi reale sau false. Se lansează sau se contramandează. In imperceptibil se întâmplă la fel. Microbii se înmulţesc în mediu prielnic, viruşii declanşează atacul la anumite frecvenţe, la altele se opresc şi intră iar în viaţa de rutină. Tot aşa duşmanii se războiesc apoi se împrietenesc şi îşi cunună copiii.
Inaccesibilul se bazează pe inadecvat, imperceptibilul pe insesizabil, incomprehensibilul pe necunoaştere. Dacă strugurii ne sunt inaccesibili nu putem spune că sunt acri, decât din ipocrizie. Dacă nu percepem microorganismele nu înseamnă ca nu exista microorganisme. Cine nu a auzit de plancton, e liber să creadă că peştişorii se hrănesc cu apă chioară. Dacă nu posezi o cultură vastă nu înseamnă că oamenii de cultură sunt semidocţi, diletanţi sau cabotini. Dacă nu ştim nimic despre magie, şamanism, ocultism nu înseamna că magii sau şamanii sunt şarlatani. Pot fi incompetenţi, neinstruiţi, necopţi, lăudăroşi, trufaşi sau escroci, dar asta nu înseamna că magia este un melanj de varză albă şi cafea neagră.
Dacă noi avem şapte clase nu înseamnă că la facultate nu se mai poate învăţa nimic peste. Deoarece nu ştim să comunicăm cu viruşii credem că nimeni nu ştie să o facă şi îi ucidem. Greşit! Viruşii sunt fiinţe inteligente de toată încrederea, devotaţi, sârguincioşi, disciplinaţi. Trăiesc pe noi cum şi noi trăm pe Pământ.
(1 Cronici 21,1) “Satana s-a sculat împotriva lui Israel, şi a aţâţat pe David să facă numărătoarea lui Israel.”
(2 Samuel 24,1) ” Domnul S-a aprins de mânie din nou împotriva lui Israel; şi a stârnit pe David împotriva lor, zicând: Du-te şi fă numărătoarea lui Israel şi a lui Iuda. Şi împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oştirii, care se afla lângă el: Străbate toate seminţiile lui Israel, dela Dan până la Beer-Şeba; să se facă numărătoarea poporului, şi să ştiu la cât se ridică numărul lor (Porunca împăratului nesocotea interdicţia de a recenza leviţii – personalul special al Domnului – categorie care nu fusese niciodată numărată n.a.). Ioab a zis împăratului: Domnul, Dumnezeul tău, să făcă poporul de o sută de ori mai mare, şi împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta? Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab şi căpeteniilor oştirii; şi Ioab şi căpeteniile oştirii au plecat dela împărat, ca să facă numărătoarea poporului Israel….Au străbătut astfel toată ţara, şi au ajuns la Ierusalim, după nouă luni şi douăzeci de zile. Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau în Israel opt sute de mii de oameni de război cari scoteau sabia, şi în Iuda cinci sute de mii de oameni. David a simţit cum îi bătea inima, după ce făcuse numărătoarea poporului. Şi a zis Domnului: Am săvîrşit un mare păcat, făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoieşte şi iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un nebun! A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel proorocului Gad, văzătorul (clarvăzătorul n.a.) lui David (încă din acele vremuri demnitarii aveau în staf clarvăzători. n.a.): Du-te şi spune lui David: Aşa vorbeşte Domnul: Îţi pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, şi te voi lovi cu ea. Gad s-a dus la David, şi i-a făcut cunoscut lucrul acesta, zicând: Vrei şapte ani de foamete (trei ani de foamete in 1 Cronici 21,12 n.a.) în ţara ta, sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmaşilor tăi, cari te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în ţară? Acum alege, şi vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimete. David a răspuns lui Gad: Sunt într-o mare strâmtoare! Oh! mai bine să cădem în mânile Domnului, căci îndurările Lui sunt nemărginite; dar să nu cad în mânile oamenilor! Şi Domnul a trimes ciuma în Israel, de dimineaţă până la vremea hotărîtă. Şi, din Dan până la Beer-Şeba, au murit şaptezeci de mii de oameni din popor. Pe când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit de răul acela, şi a zis îngerului care ucidea poporul: Destul! Trage-ţi mâna acum. Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna , Iebusitul. David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: Iată că am păcătuit! Eu sînt vinovat: dar oile acestea, ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea şi împotriva casei tatălui meu! În ziua aceea, Gad a venit la David, şi i-a zis: Suie-te şi înalţă un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul.”
Sau şi mai concludent:
(1 Cronici 21,14) “Domnul a trimes ciuma în Israel, şi au căzut şaptezeci de mii de oameni din Israel. Dumnezeu a trimes un înger la Ierusalim, ca să-l nimicească; şi, pe când îl nimicea, Domnul S-a uitat, şi I-a părut rău de răul acesta; şi a zis îngerului care nimicea: Destul! Acum, trage-ţi mâna înapoi! Îngerul Domnului stătea lângă aria lui Ornan, Iebusitul. David a ridicat ochii, şi a văzut pe îngerul Domnului stând între pământ şi cer, şi ţinând în mână sabia scoasă (un psihotron, cum am spune noi azi n.a.) şi întoarsă împotriva Ierusalimului. Atunci David şi bătrânii, înveliţi cu saci, au căzut cu faţa la pământ.”
Domnul a pedepsit poporul lui Israel, după opţiunea regelui David, cu o molimă, pe care îngerul de serviciu a lansat-o cu un generator de frecvenţe, un instrument puternic, portabil, reglabil, ce trimite un fascicol de unde electromagnetice adecvate în perimetrul terestru ales. O radiaţie mult mai prietenoasă celei atomice care distruge tot şi pe timp îndelungat, dar mai severă decât emisia solară. Molima declanşată a produs doar victime pe direcţia şi durata de funcţionare a emiţătorului.
Şi în zilele noastre gripele şi virozele apar ciclic, se propagă pandemic, după care la un semn nevăzut, acustic, telefonic sau teletronic se remit. Ele acţionează direct asupra oamenilor sau le afectează sursele de hrană – lighioanele din curte sau din ferme, vacile, caprele, porcii, găinile, gâştele, (curcanii, nu!) în funcţie de păcatele naţiilor. Oportunitatea este folosită de sanitari să omoare şi vietăţile sănătoase, de farmacişti să îşi vândă drogurile expirate, de comercianţi să distrugă relaţiile concurente supărătoare. După ce molima s-a stins şi Domnul în nemăsurata sa bunătate a oprit contoarele doar la 70000 de fiinţe moarte, a considerat că e momentul să-i transmită lui David un mai vechi gând al său:
(1 Cronici 21,18) “Îngerul Domnului a spus lui Gad să vorbească lui David, să se suie să ridice un altar Domnului în aria lui Ornan, Iebusitul.”
Domnul a expus întâi întreg completul de premize:
(1 Cronici 22,9) “Iată că ţi se va naşte un fiu, care va fi un om al odihnei, şi căruia îi voi da odihnă, izbăvindu-l din mâna tuturor vrăjmaşilor lui de jur împrejur; căci numele lui va fi Solomon (Paşnic), şi voi aduce peste Israel pacea şi liniştea în timpul vieţii lui. El va zidi o casă Numelui Meu. El Îmi va fi fiu, şi Eu îi voi fi Tată; şi voi întări pe vecie scaunul de domnie al împărăţiei lui în Israel. Acum, fiule, Domnul să fie cu tine, ca să propăşeşti şi să zideşti Casa Domnului, Dumnezeului tău, cum a spus El despre tine!”
apoi a furnizat detaliile, până la ultima furculiţă:
(1 Cronici 28,12) “I-a dat planul a tot ce avea în minte cu privire la curţile Casei Domnului, şi toate odăile dejur împrejur pentru vistieriile Casei lui Dumnezeu şi vistieriile sfântului locaş, şi cu privire la cetele preoţilor şi Leviţilor, la tot ce privea slujba Casei Domnului, şi la toate uneltele pentru slujba Casei Domnului. I-a dat chipul uneltelor de aur, cu greutatea celor ce trebuiau să fie de aur pentru toate uneltele fiecărei slujbe; şi chipul tuturor uneltelor de argint, cu greutatea lor, pentru toate uneltele fiecărei slujbe. A dat greutatea sfeşnicelor de aur şi a candelelor lor de aur cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui; şi greutatea sfeşnicelor de argint, cu greutatea fiecărui sfeşnic şi a candelelor lui, după întrebuinţarea fiecărui sfeşnic. I-a dat greutatea de aur pentru mesele pânilor pentru punerea înainte, pentru fiecare masă; şi greutatea de argint pentru mesele de argint. I-a dat chipul furculiţelor, lighenelor şi ceştilor de aur curat; chipul potirelor de aur, cu greutatea fiecărui potir, şi a potirelor de argint, cu greutatea fiecărui potir; şi chipul altarului tămâii în aur curăţit, cu greutatea lui. I-a mai dat şi chipul carului heruvimilor de aur, cari îşi întind aripile şi acopăr chivotul legământului Domnului. Toate acestea, a zis David, toate lucrările izvodului acestuia, mi le-a făcut cunoscut Domnul, însemnându-le în scris cu mâna Lui.”
Pentru curiozitatea credincioşilor, iată şi taina devoalată de neinspiratul recensământ al leviţilor, care erau un fel de “bugetari” ai Domnului:
(1 Cronici 23,3) ” El a strâns pe toate căpeteniile lui Israel, pe preoţi şi pe Leviţi. Au făcut numărătoarea Leviţilor, dela vârsta de treizeci de ani în sus; socotiţi pe cap şi pe bărbaţi, s-au găsit în număr de treizeci şi opt de mii. Şi David a zis: Douăzeci şi patru de mii dintre ei să vegheze asupra slujbelor din Casa Domnului, şase mii să fie dregători şi judecători, patru mii să fie uşieri, şi patru mii să laude pe Domnul cu instrumentele pe cari le-am făcut ca să-L preamărim.”
(1 Cronici 23,27) “După cele din urmă porunci ale lui David, numărătoarea fiilor lui Levi s-a făcut de la vârsta de douăzeci de ani în sus.”
Cu voia dumneavoastră, încă trei minute despre frecvenţe:
Frecvenţele sunt pretutindeni şi de toate mărimile. Sunt aşa de multe şi de diferite că nu mai este loc pentru altceva. Totul este frecvenţe sau este construit prin interferenţe de frecvenţe. Orice fiinţă trăieşte şi se dezvoltă atâta timp cât oscilaţiile ce o compun se menţin într-un interval optim de cicluri pe secundă, amplitudini, lungimi de undă. Când pachetul îşi schimbă parametri sau o frecvenţă perturbatoare le modifică, fiinţa suferă, regretă, speră, râde, plânge, disperă, tremură, transpiră, leşină, vomită, minte, dezminte îşi pierde homeostazia şi moare, după cum a fost apostrofată, stresată, contaminată, virusată, intoxicată, electrocutată, radiată, carbonizată, amputată, dezmembrată, anihilată. Regula este valabilă pentru toţi, viu sau neviu, fiinţe naturale sau supranaturale, oameni, zei, tereştri, extratereştri, sau intratereştri. Universul este în întregime disponibil şi ospitalier şi fiecare îşi poate ocupa locul ce îi convine. Cu oamenii ne este clar, ei pot trăi şi prolifera pe această planetă în condiţiile cunoscute. Lipsa hranei, a apei, canicula, gerul, inundaţiile, cutremurele, fiecare pe frecvenţa specifică, pot deteriora universul fiinţei şi o pot distruge. Cu zeii – tot aşa. Doar că fiind sisteme vii de mare anvergură şi cu mare autonomie creativă şi de mişcare au alte restricţii. Unii suportă frecvenţele foarte înalte, îşi spun chiar aşa, fii luminii. Altii din contră preferă frecvenţele joase, telurice, din adâncurile pământului, fii întunericului. E ca şi cum am alătura în analiză cârtiţele şi ciocârliile! La altă scară…
Revenim:
(1 Cronici 29,1) “Împăratul David a zis întregei adunări: Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, şi lucrarea este însemnată, căci casa aceasta nu este pentru un om, ci este pentru Domnul Dumnezeu. Mi-am întrebuinţat toate puterile să pregătesc pentru Casa Dumnezeului meu aur pentru ceea ce trebuie să fie de aur, argint pentru ceea ce trebuie să fie de argint, aramă pentru ceea ce trebuie să fie de aramă, fier pentru ceea ce trebuie să fie de fier, şi lemn pentru ceea ce trebuie să fie de lemn, pietre de onix şi pietre scumpe de legat, pietre strălucitoare şi de felurite colori, tot felul de pietre scumpe, şi marmoră albă multă. Mai mult, în dragostea mea pentru Casa Dumnezeului meu, dau Casei Dumnezeului meu aurul şi argintul pe care-l am, afară de tot ce am pregătit pentru casa sfântului locaş: trei mii de talanţi (un talant= 36 de kg. n.a.) de aur, de aur de Ofir (Africa n.a.), şi şapte mii de talanţi de argint curăţit, pentru îmbrăcarea pereţilor clădirilor.”
Au urmat celelalte donaţii:
(1 Cronici 29,6) “Căpeteniile caselor părinteşti, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute, şi îngrijitorii averii împăratului au adus daruri de bunăvoie. Au dat pentru slujba Casei lui Dumnezeu: cinci mii de talanţi de aur, zece mii de darici, zece mii de talanţi de argint, optsprezece mii de talanţi de aramă, şi o sută de mii de talanţi de fier. Cei ce aveau pietre scumpe le-au dat pentru vistieria Casei Domnului în mânile lui Iehiel, Gherşonitul. Poporul s-a bucurat de darurile lor de bunăvoie, căci le dădeau cu dragă inimă Domnului; şi împăratul David deasemenea s-a bucurat mult. David a binecuvîntat pe Domnul în faţa întregei adunări. El a zis: “Binecuvântat să fii Tu din veac în veac, Doamne, Dumnezeul părintelui nostru Israel! A Ta este, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, vecinicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău; a Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai pesus de orice! ….Dă fiului meu Solomon o inimă bună, ca să păzească poruncile Tale, învăţăturile Tale, şi legile Tale, ca să împlinească toate aceste lucruri, şi să zidească el casa pentru care am făcut pregătiri. Solomon a şezut pe scaunul de domnie al Domnului, ca împărat în locul tatălui său David. El a propăşit, şi tot Israelul l-a ascultat.”
S-a purces la construirea Casei Domnului. Când a fost gata,
(2 Cronici 5,13) “Şi când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente, şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci! în clipa aceea, casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor. Preoţii n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.”
în acel moment inaugural, mai multe versete consemnează o informaţie neaşteptată ce ne devoalează sorgintea Domnului:
(2 Cronici 6,1) “Atunci Solomon a zis: Domnul a spus că vrea să locuiască în întunericul cel gros! Şi eu am zidit o casă care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!”
(1 Impăraţi 8,12) “Atunci Solomon a zis: Domnul a spus că vrea să locuiască în întuneric adânc! Eu am construit totuşi o casă de locuit pentru Tine, un loc stabil unde vei rămânepentru totdeauna
care-Ţi va fi locuinţa, un loc unde vei locui în veci!”
(3 Regi 8,12) “Domnul a spus că binevoieşte să locuiască în norul cel întunecos.”
(Psalmi 18,9) “A aplecat cerurile, şi S-a pogorît: un nor gros era supt picioarele Lui. Călărea pe un heruvim, şi zbura, venea plutind pe aripile vântului. Întunericul Şi-l făcuse învelitoare, iar cortul Lui, împrejurul Lui, erau nişte ape întunecoase şi nori negri.”

In fond nu e nici o ruşine să prefere întunericul luminii, în cosmos este peste tot Întuneric!
Canalele de ştiri ne informează că la Ierusalim a început reconstrucţia templului lui Solomon. Ediţia a treia!

***
Neconvenţionalul este preambulul convenţionalului. Iar particula negativului măsoară viteza noastră de progres, de schimbare, de evoluţie.
De la prima radiotransmisie a trecut doar un secol, adică o clipă. La început a fost ceva neconvenţional, apoi decenii întregi fenomenul s-a învaţat în şcoli, acum a devenit atât de banal că nu mai figurează în nici o programă. Oricine foloseşte o telecomandă pentru televizor, dar nimeni nu acceptă ca şi noi putem fi tot aşa de uşor teleghidaţi. Chiar mai simplu. Aparatul nu se lasă condus decât la o anumită comandă, de o anumită frecvenţă recunoscută. În schimb omul poate fi condus nu doar prin frecvenţe propriu zise ci şi printr-o sumedenie de alte mijloace: penurii, pasiuni, interese, slăbiciuni, vicii, dependenţe, ambiţii, constrângeri, şantaje, avantaje, dregătorii, premii, decoraţii.
Homeopatia. Este o îndeletnicire neconvenţională, nu se învaţă încă în şcoli, pentru că nu a fost încă descifrată. Dacă nu e descifrată nu poate fi recunoscută. Produce efecte miraculoase dar nu sunt înţelese nici cauzele şi nici resorturile. A demarat prin încercări empirice şi s-a dezvoltat pe baze experimentale. Nu răspunde în faţa cartezienilor dar este prietenoasă şi iese din esoteric. Ne este la îndemână dar o recunoaştem cu precauţie. Ne-a fost propusă de un medic german Samuel Hahnemman în cea de a doua jumătate a secolului XVIII. După câteva decenii de cercetare şi experimentare a ajuns la un nomenclator de câteva sute de remedii tămăduitoare, bazat pe extracte vegetale, animale sau minerale, culese din mediul ambiant. Pentru oameni secolul se dovedeşte scurt şi trece pe nesimţite… Remediile se obţin prin dizolvarea extractelor amintite în apă sau alcool, după care urmează o suită de diluări succesive în proporţie de 1 la 99. Remediul este cu atât mai potenţat cu cât operaţia de diluare se repeta mai mult. Se poate repeta de 3, 6, 30, 200 sau chiar de 1000 de ori. Efectul curativ e cu atât mai mare cu cât principiul iniţial este mai rar, ajungându-se la concentraţii de câteva molecule de principiu activ la nivelul unei doze. La diluţii de 200 şi peste, se înregistrează efecte asupra activităţii mentale şi emoţionale [263,24].
De unde deducem că diluţia înaltă echivalează cu generarea în organism a unor frecvenţe înalte comparabile cu cele emise de creier.
In organismul pacientului sunt produse interferenţe cu frecvenţa remediului ales, sau chiar rezonanţe provocate prin orarul de ingerare al dozelor.
Succint principiul de vindecare este prezentat astfel [260,10]:
- Dacă un om este înţepat de o albină, veninul albinei îi provoacă la locul înţepăturii o iritaţie roşiatică dureroasă, care ustură şi se calmează frecând locul cu sare şi aplicând comprese reci.
- Un bolnav de urticarie provocată de o intoxicaţie, prezintă umflături cu aceleaşi caracteristici.
- Veninul de albina administrat bolnavului, sub forma remediului Apis îl va vindeca pe acesta de urticaria cu aceste carateristici, oricare ar fi cauza ei.
Ca inginer aş spune că orice acţiune provoacă o reacţiune, după cum dacă am produce reacţiunea am avea ca efect acţiunea iniţială. Filosoful ar recunoaşte că orice cauză are o efect, după cum efectul poate deveni cauza unei acţiuni similare.
Organele pereche au de regulă o situare simetrică, funcţiile rinichilor, amigdalelor, ochilor, plămânilor etc. sunt în principiu aceleaşi dar poziţionarea lor pe harta energetică a organismului le diferenţiază radical. Dacă faci o răceală cu dureri în gât ORListul, îţi cere să-i spui aaaa! şi începe imediat să scrie pe hârtie cu antet şi ştampilă, pomelnicul de medicamente recomandat pentru amigdalită. Homeopatul, mult mai prietenos, te întreabă pe ce parte a debutat durerea. Rămâi ca la dentist de uimire, te gândeşti şi-i răspunzi. Deşi nici el nu înţelege, datele experimentale îi spun că dacă răspunzi “pe partea stângă” să-ţi recomande remediul Lachesis, dacă răspunzi “pe partea dreaptă”, să primeşti remediul Lycopodium clavatum. [260,43]. ORListului îi lipseşte baza de date experimentale a homeopatului şi amândoi ignoră infrastructura energetică a organismului omenesc. De aici repudierea la unison a bioenergoterapeuţilor. Dantelăria de neimaginat a circuitelor energetice ale corpului omenesc compusă din 658, 666 sau 672 de centri energetici şi 14 meridiane energetice diferenţiază necesarul ca şi deficitul energetic al amigdalelor noastre şi deci şi a tratamentului.
Imaginea este realmente fascinantă şi vă ofer un link pentru o vizualizare electronică.

Nu ocoliţi lectura deoarece veţi afla în acelaşi timp şi istoria ezoterică a cifrei 666, care nu are decât legături-consecinţă obiective cu personajele demne de întreaga noastră smerenie, din lumea extra sau intraterestră evocată mai sus. Nici vorbă de conspiraţii, mici sau mari, totul este cunoaştere sau ignoranţă, mică sau mare. Meridianele energetice au fost vizualizate pentru prima data, cu izotopi de tecneţiu radioactiv de un medic, Bâgu Virgiliu din Galaţi, România. Dar pentru că nu a trecut încă acea clipă de un secol de temporizare, lumea academică le ignoră copios.
Mentalitatea poporului chinez, păstrătorul acestor informaţii energetice şi a poporului evreu, deţinătorul Zoharului, (23 de topuri de genetică umană), merită toată admiraţia şi recunoştinţa noastră. Dacă veţi studia măcar fugitiv hărţile energetice ale corpului omenesc, veţi înţelege că acupunctura, presopunctura, masajele energetice, au o extrem de judicioasă bază ştiinţifică. Tot aşa veţi accepta atât reuşitele terapiilor cu ace, dar mai ales eşecurile. Hărţile energetice sunt aferente construcţiei somatice a chinezului, celelalte rase având diferenţe semnificative în plan energetic, reflectate clar şi la scară morfologică. In special în formula 666!
Cât despre racordarea energetică diferită a celor două amigdale din dotare, asimilarea lor terapeutică are acelaşi efect cum ar fi amestecarea unui partid politic de stânga cu altul de dreapta într-un acelaşi congres!
Asta pentru liniştea noastră academică! Iată linkul:
http://www.miracol.ro/progalex/ARTICOL_IV.html
Adăugăm cu prilejul acestei analize, un semn de recunoştinţă unui alt nume de marcă din lumea ştiinţelor nonconformiste: medicului homeopat Edward Bach, care a trăit în Anglia primei jumătăţi a secolului XX. A descoperit şi a produs aşa numitele esenţe florale, zeci de remedii, pe cât de plăcute pe atât de eficiente în cazurile de dezechilibre emoţionale.