LIBRIA

Ce se ştie despre aceasta planetă? Unde este ea acum? De unde va ajunge în sistemul nostru solar?

I se spune Planeta cu 50 de nume, tocmai fiindcă se regăseşte în tradiţiile sumeriene, akadiene, babiloniene, mesopotamiene, indiene, chineze şi ale altor popoare. Nibiru, Marduk, Planeta crucii, Regele cerurilor, Casa mărilor strălucitoare, Cel care aruncă foc, A douăsprezecea planetă, Planeta zeilor, Planeta roşie, Hercolubus, Sfârşitul Timpului, Omega, sunt doar câteva dintre denumirile mai mult sau mai puţin metaforice ale acestui corp ceresc. La care se adaugă şi un nume modern, un index de catalog, 2003 UB 313, care indică anul târziu al înmatriculării şi care preia în mod uimitor particula UB întrebuinţată de sumerieni în clasificarea sa printre corpurile cereşti [206,282]. Nibiru are între 7 şi 12 sateliţi şi e cu atât mai greu să treacă fără efecte printre celelalte planete.

Marduk are o orbită eliptică extrem de alungită, ciclează în jurul Soarelui nostru în 3600 de ani tereştri. La trecerea prin sistemul nostru solar (shar în limba sumeriană) poate pierde sau capta dintre sateliţii planetelor pe langă care evoluează, în sistemul nostru solar sau în altele. Trece printre Marte şi Jupiter. In urmă cu mai multe treceri a dezintegrat o planetă, Tiamat, care evolua pe o orbita stabilă în zonă. Aşa a apărut cunoscuta centură de asteroizi. [206,217]
Cum ne influenţează trecerea acestei planete, dacă se va dovedi că într-adevăr ea există.
La fiecare trecere în sistemul solar se desfăşoară mari perturbaţii ale câmpurilor electromagnetice şi gravitaţionale ale tuturor planetelor. Plăcile tectonice ale planetelor rocă, dar ne interesează în special ale Pământului, intră în derivă generând cutremure puternice. Planetele îşi pot schimba parametrii de evoluţie, vitezele de rotaţie şi de revoluţie. Inevitabilele coliziuni generează praf meteoritic care poate întuneca lumina Soarelui. Praful intră apoi în atmosferă, este antrenat de precipitaţii şi se depune la sol. La începutul lunii martie 2006 televiziunile au transmis cum la Moscova a nins cu zăpădă rozacee spre roşu. Populaţia era speriată, atribuind fenomenului conotaţii fataliste în conexiune cu plăgile suferite de egipteni în timpul exodului biblic. Atunci apele ploilor erau de culoare roşie, apele Nilului erau roşii, Marea Roşie păstrează şi astăzi aceasta denumire, primită după culoarea apelor sale din acele timpuri.
In ianuarie 2007 se fac comunicări relative la încălzirea accentuată a atmosferei superioare a lui Saturn
(http://www.interstars.net/index.php?actu=908)

Cel mai mult se transformă clima. Mai întâi are loc o încălzire progresivă, precum constatăm în zilele noastre, pe care o atribuim în mod eronat unor tehnologii terestre poluante, dar prin această etapă s-a trecut şi la ultima evoluţie a lui Nibiru, tradiţiile chineze au imortalizat în spaţii largi şi în numeroase texte fenomenul de supraîncălzire, arşiţă şi caniculă [7,191], numai că atunci tehnologia nu fusese inventată. Încălzirea provoacă topirea gheţarilor şi chiar a calotelor polare. In luna martie 2006 posturile de televiziune transmiteau cum în sudul extrem al Patagoniei, Argentina, gheţarii dintr-o rezervaţie naturală se dislocau şi se prăvăleau în mare spre uimirea patagonezilor. La polul nord au fost semnalate desprinderi masive din banchiza de gheaţă, care pornesc în derivă şi se topesc. Topirea gheţarilor şi a banchizelor va determina creşterea insidioasă a nivelului oceanului planetar la cote alarmante, şi inundarea ţărmurilor pe distanţe greu de estimat. În procesul de topire gheţarii (apă dulce) se topesc, determină răcirea apei polare şi scăderea salinităţii. Un mecanism cunoscut, denumit motorul heliosalin al planetei, care menţine circulaţia apelor de adâncime intens saline şi a celor de suprafaţă îndulcite, dar şi între apele ecuatoriale şi cele polare intră în încetinire. Poate chiar se va opri.
Fenomenele evoluează lent dar în ultimul timp pare că s-au exacerbat. Planeta reacţionează şi începe autoreglarea. Astfel va începe o nouă glaciaţiune, ce va fi resimţită cel mai drastic pe ţărmul de vest al Europei respectiv pe coasta de est a Americii de nord, încălzite în prezent de cunoscutul Golf Stream. Mediul biologic va avea mult de suferit şi va fi profund afectat. Primele efecte ale apropierii Planetei zeilor sunt deja resimţite de locatoarele extrem de sensibile şi precise ale păsărilor migratoare, ale balenelor sau ale porumbeilor călători. Vor fi desigur afectaţi şi sateliţii de telecomunicaţii.
Problemele sunt studiate de un grup de specialişti (înregimentaţi guvernamental) reuniţi la Paris care îşi comunică pe 2 februarie 2007 concluziile bine cosmetizate. Totul se va desfăşura într-o temporizare lentă, liniştitoare pe încă un secol. Cauzele adevărate sunt însă disimulate pentru că sunt pe cât de surprinzătoare pe atât de apropiate. Nu degeaba marile forţe ale lumii nu se sinchisesc de Protocolul antieşapament de la Quito. In aceeaşi zi totuşi, Liberation.fr publică alături de materialul de informare şi o fotografie sub care titrează sec, dar arătând înspre Reuters: “Le niveau des mers pourrait s’elever de 18 a 59 cm d’ici 2010 (Reuters)”.

http://www.liberation.fr/actualite/terre/232633.FR.php

Dată fiind înclinaţia axei pământului, accentuată dincolo de bine cunoscutul unghi de 23 de grade, este posibilă schimbarea polilor magnetici ai planetei, fenomen care s-a produs şi la trecerile anterioare şi a fost consemnat în multe din scrierile sacre şi tradiţionale [233,132]. Informaţiile cele mai abundente se găsesc pe sute de plăcute sumeriene în ENUMA ELISH, epopeea sumeriană a creaţiei, de unde au fost preluate în Biblie dar şi în scrierile egiptene, chineze, incaşe, în Vedele sanscrite, în mitologia greacă şi romană. Toate planetele sunt zeificate şi personificate [206,217]. Sunt cunoscute şi studiate sute de documente străvechi, extrem de precise care prezintă schimbarea punctelor cardinale şi a configuraţiei constelaţiilor pe bolta cerească [233,134]. Consemnările sistematice şi îndelungate ale egiptenilor amintesc o succesiune de patru astfel de evenimente survenite la intervale de 3600 de ani [233,125].
Schimbarea polarităţii magnetice a globului pământesc se desfăşoară într-o durată estimată la 3-4 zile, timp în care “debusolarea” navigatorilor va fi cel mai neînsemnat prejudiciu. Fiinţele vor percepe fenomenul ca pe o acţiune de ştergere a creierului, cunoaşterea acumulată fiind pierdută. Animalele până atunci sălbatice vor deveni blânde şi docile. Aşa numita stare zero.

Cine studiază aceste evenimente, care este atitudinea oamenilor de ştiintă?
Dată fiind relaţia divină directă cu planeta creatorilor noştri cei mai interesaţi şi îndreptăţiţi să ia atitudine sunt feţele bisericeşti. Religia a avut din start misiunea de a intermedia relaţia dintre zeii creatori şi oameni. Primii preoţi iniţiaţi, leviţii, cei care deşi aveau printre altele şi harul levitaţiei, nouă ne-au comunicat doar termenul a levita şi câteva derivate semnificative: elevat, elevator. Apoi cercul iniţiaţilor s-a extins, desigur tot sub controlul zeilor, ceea ce le-a întărit şi mai mult statutul şi prerogativele. Embargoul total asupra domeniului, menţinut cu străjnicie de milenii prin intermediul religiei a fost spart de câteva secole, nu multe, dar inerţia se manifestă în continuare. Ştiinţa şi-a croit greu şi cu multe victime drumul, savanţii au fost sacrificaţi sau marginalizaţi, bibliotecile incendiate ritmic, tehnologiile au fost şi sunt întârziate sau dosite.
Încă de la sfârşitul secolului XIX, începutul secolului XX, un artist cu capacităţi ieşite din comun, Antoni Gaudi i Cornet (1852-1926), sculptor cu viziuni supraomeneşti, a creat la Barcelona un ansamblu de obiective cu caracter religios sau social: Palatul Guell (1889), Casa Mila (1907), Parcul Guell (1900-1914), Catedrala Sagrada Familia. Atributul supraomenesc al atitudinii artistice a lui Gaudi rezidă într-o legătură nedisimulată, multă vreme neînţeleasă, cu civilizaţia reptiliană de rezidenţă terestră îndelungată.

Referirile la elemente reptiliene abundă în toate tradiţiile pământenilor de secole şi milenii. Ignorate sau neînţelese aceste mesaje de cult, devin din ce în ce mai clare. Conexiunile oamenilor cu reptilienii sau cu scopurile lor de-a lungul timpurilor sunt copleşitoare şi au fost determinante începând de la sumerieni şi mai dinainte [253],[258],
[http://www.agonia.ro/index.php/essay/205394/index.html].
Papa Ioan Paul al XIV, cu circa un an înainte de a se stinge acceptase să vorbească despre extratereştri ca despre alte fiinţe din Univers. În numele religiei atot puternice până nu demult, Vaticanul a adunat şi pus la loc de veci, în renumitele sale pivniţe, cele mai mari taine ale cunoaşterii. Acum lucrează cu specialişti de prima mână nu numai în aprofundarea dogmei dar şi în cercetarea ştiinţifică. Mă refer doar la specialiştii de marca antrenaţi în astronomie, astrologie. La Tucson în Arizona, SUA, Vaticanul deţine unul dintre cele mai moderne observatoare astronomice. Dar perşii se mândreau cu observatorul astronomic a lui Ulubek la anii 1200! Sunt de asemenea foarte cunoscute şi citite, încă din secolul trecut lucrările unor cercetători Immanuel Velikovski [233] apoi Zecharia Sitchin [182], [184], [206], [220]. Ca să nu mai vorbim de reputaţii sumerologii S. N. Kramer [244] şi Vojtec Zamarovsky [245].
Din păcate înclinaţia firească spre adevăr şi rigoare ştiinţifică se transformă sistematic în controversă, neîncredere, suspiciune pentru a degenera stereotip în manipulare. Autorii sunt discreditaţi, cum s-a întâmplat cu I. Velikovsky sau marginalizaţi ca în cazul lui Z Sitchin, cercetători care au adunat cantităţi enorme de mărturii documentare din toate tradiţiile popoarelor. Şi asta în secolul XX!
Apoi NASA, universităţile, oamenii de ştiinţă, cercetătorii din întreaga lume.
Ce ştiu cei de la NASA despre această planetă?
Intrebarea este absolut fundamentată. NASA este etalonul de încredere şi potenţial al lumii moderne pragmatice, materialiste, tehnologizate. Probabil cei de la NASA ştiu mult mai multe decât lasă să se înţeleagă. Fac intense cercetări şi experimente. Intâmpinarea cu foc a unui asteroid la 130 milioane de km de pământ, în zona planetei Marte, pare însă a fi un test mai necesar zeilor pământeni decât oamenilor. Dar şi oamenii şi-au primit şiragul de mărgele colorate, pentru efortul depus, de vreme ce interceptarea s-a produs cu succes, chiar în data de 4 iulie 2005, de ziua naţională a SUA. NASA dezvoltă programe spaţiale interplanetare, pe care le prezintă în maniera holywoodiană.
Pentru a nu face notă discordantă NASA continuă să-i sfinţească şi să-i împărtăşească pe cosmonauţi. E adevărat că postul şi rugăciunile prind bine, iar dacă proiectele sunt bine executate şi verificate, misiunile chiar se termină cu succes. În martie 2006 NASA a lansat în mare grabă şi cu destule ghinioane o rachetă spre Pluton, la vremea aceea încă planetă, pentru a capta cât mai repede informaţii direct de la sursă despre Nibiru care e deja în zonă. În 1999, NASA anunţa cu nedumerire că sondele sale Pioneer care străbat sistemul solar întâmpină o presiune inexplicabilă la înaintare, ceea ce le încetineşte viteza de parcurs [233,420].
Războiul stelelor este mai degrabă un program vital intratereştrilor încartiruiţi pe Terra, încă de la coborîrea annunnakilor (an-nun-na-ki, cei 50 care au coborît pe Pământ din Cer [206,342]) de pe Nibiru, decât popoarelor belicoase de pământeni, care până la urmă pot fi aduse uşor la masa tratativelor, la un blid de pilaf. Războiul fiilor luminii – zeii plecaţi – contra fraţilor lor, fii întunericului – zeii rămaşi pe pământ – este în plină desfăşurare. Patriarhul Enoh ne menţionează în cartea sa, eliminată de şapte secole din Biblie – ca dintr-un almanah în care fie că introduci, fie ca scoţi tot almanah rămâne – numele şi specializările profesionale ale acestor îngeri [6,VII;VIII]. În scenariu oamenii au un rol neesenţial dar îşi mai rezolvă unele interese locale şi temporare, în schimbul resurselor terestre pe care le exploatează.

Despre ce resurse poate fi vorba?
În primul rând despre aur. Unde este aurul pământenilor? El nu se corodează, nu se consumă, se trece cu atenţie din mână în mână pentru a nu se toci pe muchii, se exploatează de milenii, dar nu se găseşte depozitat nicăieri în munţi de lingouri. Toate ţările se zbat în datorii sau îşi cresc permanent TVAul şi impozitele pentru a strânge cât mai mult aur, după care aurul trece din bancă în bancă, până dispare. Unde dispare?
Răspunsul este scris peste tot în Biblie! Chiar în pagina a doua, aflăm că Domnul, după ce a asigurat cele necesare traiului îndestulător al omului, l-a pus imediat la treabă pentru a extrage aur. Din ce alt motiv ar fi fost necesară informaţia atât de devreme, în istoria zbuciumată a omenirii?
(Geneza 2,10) “Un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făceau patru braţe. Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată ţara Havila, unde se găseste aur. Aurul din ţara aceasta este bun; acolo se găseşte şi bdelium şi piatră de onix.”[2].
Abia apoi au urmat formalităţile prin care omului i-au fost prezentate, plantele şi animalele pe care Domnul i le hărăzise. Şi ca să nu fie nici un dubiu în ce priveşte destinaţia aurului şi cum se mai poate procura el, tot din Biblie aflăm:
(Hagai 2,8) “Al Meu este argintul şi al Meu este aurul, zice Domnul oştirilor” [1].
(Iosua 6,19) “Tot argintul şi tot aurul, toate lucrurile de aramă şi de fier, să fie închinate Domnului, şi să intre în vistieria Domnului.”
(Exodul 25,2) “Vorbeşte copiilor lui Israel: Să-Mi aducă un dar; să-l primiţi pentru Mine dela orice om care-l va da cu tragere de inimă. Iată ce veţi primi dela ei ca dar: aur, argint şi aramă.”
(Exodul 3,21) “Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; şi, când veţi pleca, nu veţi pleca cu mânile goale. Fiecare femeie va cere de la vecina ei şi dela cea care locuieşte în casa ei, vase de argint, vase de aur, şi haine, pe cari le veţi pune pe fiii şi fiicele voastre. Şi veţi jăfui astfel pe Egipteni.”
Despre circuitul aurului în natură, pe piaţa bancară şi în cosmos sunt efectuate numeroase alte analize [170,128], [200,196].
O plăcuţă sumeriană menţionează interesul zeilor pentru altă resursă, “piatra albastră care aduce boală” [206,340].
Noi îi spunem uraniu.

Lucraţi într-o editură, sunteţi un om al cărţilor, sunteţi credincios? Ce atitudine adoptaţi faţă de aceste informaţii, vi se par demne de luat în considerare?
Da, sunt foarte credincios, numai că, pe cât sunt de credincios pe atât sunt de însetat de cunoaştere. În această etapă credinţa noastră trebuie să fie cunoaşterea. Mesajele sacre ale religiei trebuie citite cu atenţie şi receptivitate. Credinţa e mistică, ne învaţă să fim atenţi doar la majusculele cu care se scrie Numele Domnului, ştiinţa ne conduce la conţinut. De prea multă vreme religia şi ştiinţa sunt într-un antagonism interminabil.
De pe poziţii voit discretizate îşi dispută supremaţia şi prioritatea în a descifra tainele lumii, înainte ca lumea actuală să dispară ca şi cele de până acum. Zeii sunt desăvârşiţi în abilităţile lor manageriale şi ţin religia şi ştiinţa într-un echilibru precar. Nici una nu câştigă, nici una nu pierde lupta, aşa încât controversa să se prelungească atât cât e nevoie. De fapt fiecare încearcă cu mijloacele proprii să-i explice celeilalte unde este adevărul. Pentru aflarea adevărului este însă nevoie să înţelegi ambele limbaje. În plus, este nevoie de o abordare holistică, globală, generală a problemei. Ultimele descoperiri ale ştiinţei şi tehnologiei moderne se pot regăsi în noianul de metafore, pilde, alegorii, povestioare ce fac deliciul tradiţiilor şi textelor sacre.
De altfel şi sciziunea dintre poeţi şi tehnicieni a făcut ravagii. În loc să ia în serios enunţurile tradiţiilor populare, să le dezvolte pe măsura ce ştiinţa evoluează, savanţii preferă să le redescopere, îşi ignoră înaintaşii ca să-şi proclame prioritatea. De fapt nu aveau altceva de făcut decât să actualizeze limbajul păstrând neschimbată esenţa. Să aducă informaţia la zi, să o updateze, cum am zice noi. Fizica cuantică modernă şi-a regăsit cu surprindere principiile de structurare a materiei în versetele taoismului sau ale poeţilor de limba sanscrită ai Bhagavad-Gitei, care nu le-au descoperit în ciclotroane, ci le-au aflat de la zei:
[92,225] “Când aşezi partea lângă întreg, vezi că partea umple întregul şi în acelaşi timp îl cuprinde în ea însăşi” . Noi numim aşa ceva hologramă, dar cui îi pasă!
(Geneza 3,23) “Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să păzească drumul care duce la pomul vieţii.”
Oameni moderni şi cu ştiinţă de carte numesc aceste săbii învăpăiate, lasere. Noi le montăm să ne păzească vitrinele cu pietricele colorate, băncile, reşedinţele.
(Isaia 66,15) “Căci iată, Domnul vine într-un foc, şi carele Lui (de luptă n.a.) sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic, şi ameninţările în flacări de foc. Căci cu foc Îşi aduce Domnul la îndeplinire judecăţile, şi cu sabia Lui pedepseşte pe oricine; şi cei ucişi de Domnul vor fi mulţi la număr.”
Armele de nimicire în masă nu sunt invenţii omeneşti, nici n-ar avea cum. Şi astăzi ele se dovedesc tot instrumentele zeilor de vreme ce sunt manevrate şi comandate de aleşii poporului adică de aleşii Domnului.
(Geneza 19,10) “Dar bărbaţii aceia au întins mâna, au tras pe Lot înlăuntru la ei în casă, şi au încuiat uşa. Iar pe oamenii care erau la uşa casei i-au lovit cu orbire, de la cel mai mic până la cel mai mare, aşa că degeaba se trudeau să găsească uşa.”
Prin filmele cu oameni în negru, astfel de instrumente de orbire se distribuie cu recuzita, de la garderobă.
Alte arme zeieşti nu au fost încă descoperite de oameni:
(4,LIV,31) “Noi trimiserăm asupra lor un strigăt şi ei se făcură ca vreascurile făcătorului de staule.”
(Iona 1,15;2,10) “Apoi au luat pe Iona, şi l-au aruncat în mare. Şi furia mării s-a potolit. Pe oamenii aceia i-a apucat o mare frică de Domnul, şi au adus Domnului o jertfă, şi I-au făcut juruinţe. Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi. … Şi Domnul a poruncit peştelui şi peştele a vărsat pe Iona pe uscat.”

Edgar Cayce (1877-1945), într-una din cele 20000 de lecturi ale sale a mărturisit:
[139,337] “Sunt în măsură să intru în contact cu orice minte omenească vie, şi să folosesc informaţiile din ea.”
Detaliile tehnice au fost puse la punct cam după 50 de ani după moartea sa iar procedeul a fost numit INTERNET!

Tainele mandalelor budiste ne sunt ritmic aduse la citit în desenele din lanurile de cereale, până le vom înţelege. Megaliţii săpaţi în pereţii stâncilor însemnează pe faţa pământului urmele bătăliilor de unii pierdute, de alţii câştigate.
(Apocalipsa 20,1) “Apoi am văzut pogorându-se din cer un înger, care ţinea în mână cheia Adâncului şi un lanţ mare. El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este Diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani. L-a aruncat în Adânc, l-a închis acolo, şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele Neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie deslegat pentru puţină vreme.”

Pe capac ca pe lespedea unui mormânt a fost degrabă săpat cu lasere portretul vinovatului. Locul poate fi zărit şi supravegheat doar din sateliţi. Astăzi, numai cine nu vrea nu îşi cumpără un satelit, dar degeaba îl ai dacă nu-i citeşti ştirile şi cadastrele. Pentru cei atenţi şi iubitori de natură mesajul are altă consistenţă. Masivul şi versanţii kilometrici ai lespezii ce pecetluieşte văgăuna a fost năpădit de o plantuţă cu floricele mirositoare şi bogată în polen ca sa atragă atenţia lumii. Poate numele ei nu este suficient de clar Dracocephalum moldavica! (331)
Ce atitudine poţi lua când îţi vin astfel de informaţii? Nu trebuie luată nici o atitudine, e suficient să le asculţi şi să le asamblezi. Ele singure îţi arată unde le este locul. Am deschis o line editorială, o colecţie cu un titlu special: COSMOTEISMUL. Cine are ceva de spus, să scrie. Şi mulţi au scris. Nu jalonez eu linia dintre credibil şi fantastic. Se trasează singură. Odată, un autor mi-a trimis ceva cum nu mai citisem:
Un grup de extraterestri cumsecade îi ceruseră permisiunea să-şi monteze un cabinet de terapie lângă apartamentul său. Se angajau că nu îl vor deranja în nici un fel, pentru că oricum trăiesc şi lucrează în altă plajă de frecvenţe, într-un Univers paralel. Nici măcar nu îi poate zări. Dar nu se cădea să nu-i ceară acordul. Ne se incomodau unii pe alţii şi nici nu prea vorbeau, într-o zi însă au apărut nişte probleme cu sănătatea mamei sale. Medicii nu îi mai dădeau mult de trăit şi nici nu prea ştiau cum să o mai trateze. Ciroză hepatică avansată. Şi-a luat inima în dinţi, cum se spune, şi le-a cerut ajutorul. Au examinat bolnava şi au confirmat diagnosticul. Ceea ce trebuia făcut depăşea dotările de care dispuneau. Pacienta a fost dusă la o clinică de rang mai mare. Transplant de celule stem, în ficatul care nu se mai putea reface. Celule fetale din primele 4 stadii de diviziune, absolut nediferenţiate, bune la orice. Aşezate cu grija unde trebuie, ca să înmugurească şi să se dezvolte sub formă de ficat. Activitatea clinicii era mult mai vastă şi cu o sumedenie de conexiuni pe glob. Peste tot. Ce atitudine să iei când îţi vine un astfel de manuscris. Te poţi aşeza contra progresului? Mi-am amintit că nu trasez eu jaloanele.
După câteva luni de la apariţia cărţii [151], altfel citită cu mare interes, aflu dintr-o revistă Science & vie: Premiera franţuzească, (Franţa deţine o foarte avansată cercetare în domeniul virusologiei, şi poate fără nici o legătură, dar deţine şi foarte mulţi hepatici), Transplant de celule stem în scopul regenerării ficatului, francezii dădeau şi un amănunt. Când auzi cuvântul transplant îţi imaginezi doi parteneri compatibili, pe două paturi, unul lângă celalalt. Deschis, deschis, scos, introdus, închis, închis. În acest caz, ca şi în cazul “transplantului” de măduvă osoasă operaţia se face prin injecţie, intravenos. Pentru ficat, prin vena femurală.
În ciuda aparenţelor, atitudinea pe care am luasem a fost cea potrivită.

Mi-aţi furnizat o sumedenie de informaţii necunoscute! Din ce surse le culegeţi?
De la oameni, din tradiţii, din cărţi, din Biblioteca Akasha.
Ce bibliotecă este asta? Unde se află?
Şi acesteia i se spune în mai multe feluri Cartea Vieţii, Cartea Memoriei lui Dumnezeu, Memoria spirituală a materiei, Arhiva vieţii, sau în plan mai restrâns Memoria speciei, Memoria colectivă. E un fel de WEB al universului, în limbaj curent. Unde este situat WEB ul? Pretutindeni şi nicăieri. La fel şi Akasha. Cum se accesează? Prin protocoale riguroase şi mai multe feluri de conexiuni, prin fire văzute şi cabluri, sau nevăzute prin radio, sateliţi, deci prin unde. La fel şi Akasha, prin unda gândului. Protocoalele de transmisie şi acces sunt echivalente. Trebuie cunoscute şi respectate unele proceduri şi condiţii de integrare în mediul natural şi spiritual. Este un volum copleşitor de informaţie organizată pentru acces direct şi selectiv:
(Psalmi 69,28) “Să fie şterşi din Cartea Vieţii, şi să nu fie scrişi împreună cu cei neprihăniţi!”
(6,VI,5) “Păcătoşi cu inima împietrită, nu va exista nici un fel de pace pentru voi. Zilele voastre vor fi blestemate şi anii vieţii voastre vor fi şterşi din Cartea vieţilor; veţi fi dispreţuiţi de toate creaturile şi nu veţi obţine nici o îndurerare. În acea zi, liniştea voastră va dispărea pentru totdeauna, fiind blestemaţi de toţi drepţii, şi păcătoşii înşişi vă vor respinge.”

Vă mulţumesc pentru interviu!

Cu plăcere, când îl veţi publica?

Nu îl vom publica. Sau poate după ce va veni Planeta Domnului!

Da, după? Aveţi umor! Unde, în ce ziar !?

Păi… în… Monitorul Bibliotecii Akashe!

Nici o problemă, atunci îl public eu.

În ce ziar!?

În WEB. Vă mulţumesc! Să auzim de bine!