Calea (întrecuvintenuexistăspaţii)

decor: fericirea lui dă cu virgulă către toate ferestrele închise de ea

el:
O, Allama, cum îţi cinstesc ei numele?
Cîţi din ai tăi din Sialkot îşi amintesc
De tînărul ce-şi cîştigă renumele?
Nădăjdu…

vocea feminină (îl întrerupe): cît de patetic!

el: …?!

vocea feminină: şi pe deasupra, mai şi rimează!

el: eşti tu, cea care a plecat?

vocea feminină: sunt toate cele care au plecat

el: te-ai întors să mă bîntui?

vocea feminină: după ce că faci rime, mai crezi şi în fantome! (rîde) începi să-mi placi. parcă ai dăinui din vremea în care ei mai scriau

el: nu sunt unul de-al lor. nu mai sunt…

vocea feminină (amuzată): ce fatalist sună spus de tine

el: rîzi de unul a cărui fericire dă cu virgulă

vocea feminină: rîd de unul ale cărui ferestre au fost închise

el: la urma urmei, de ce să nu compun în rime?

vocea feminină: ştii prea bine că “de ce” nu cere un răspuns. răspunsurile înseamnă… (ezită)

el: înseamnă…

vocea feminină: o cale. mai multe căi. sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta

el: el, adică eu?

vocea feminină: nu, el-el. nu poate exista decît o cale, a lui

el: Calea. (după un moment) şi atunci eu cum de m-am înşelat?

vocea feminină: ţi s-a spus să nu te joci cu fracţiile. ţi s-a spus că nimic nu se divide, că nimic nu se împarte, cu nimeni! dar ai nesocotit asta

el: eu nu m-am împărţit decît pe mine

vocea feminină: cu atît mai grav. împărţirea e un răspuns. e un alt răspuns. iar un alt răspuns înseamnă…

el: înseamnă… o cale

vocea feminină: o altă cale, sute, mii, miliarde de alte căi, ori el nu ar suporta asta

el: atunci, dacă el-el… cu mine cum rămîne?

vocea masculină:
Lupii putrezesc la colţ de mănăstire
Mîine pe-nserat nu vor mai da de ştire

el (îl întrerupe): pînă şi el compune în rime!

vocea feminină: el nu poate greşi. nu e cu putinţă a compune în rime. rezultă că a fost o iluzie

el: delirez… pot să te întreb ceva?

vocea feminină: ştii că nu există răspunsuri. alte răspunsuri. răspunsurile înseamnă…

el (o întrerupe; crescendo): da! da! da! ştiu! răspunsurile înseamnă o cale; mai multe căi, sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta! nu eu-el, ci el-el. nu poate exista decît Calea! (se linişteşte; gîfîie)

vocea feminină: întocmai

el (uşor): ce sunt lupii?

vocea feminină: lupii sunt ecoul petalelor de floare-de-colţ strivite la poalele pietrelor doamnei

el: şi mănăstirea?

vocea feminină: însăşi pietrele

el (uşor): ecoul strivit al petalelor strivite (cade pe gînduri) şi totuşi, mi-a răspuns. acesta trebuie să fie Răspunsul atunci

ea (intră în scenă):
N-au înţeles şi nu au vrut a te urma
A se împotrivi, nu i-a lăsat frica

el (uimit): te-ai întors! (o cercetează; o îmbrăţişează) eşti tu-tu

ea: sunt eu-eu

el (îi şterge lacrimile): plîngi…

ea: plîng

el îi sărută lacrimile

ea: eu ţi-am închis ferestrele

el (se depărtează): …tu?! şi eu, care m-am împărţit pentru tine… mi-am sacrificat fericirea (puternic) zi-mi, ştii că acum dă cu virgulă? că nu mai are nici o noimă? că nu e nici măcar periodică mixtă? crezi că lacrimile vor rezolva ceva?

ea: fericirea ta dă cu virgulă către toate ferestrele închise de mine. dar mai sunt şi alte ferestre

vocea feminină: n-o asculta! delirezi!

el (deznădăjduit): delirez…

ea: întrecuvintenuexistăspaţii. n-au existat nici cînd scriam

vocea feminină: n-o asculta!

el: dar… nu mai suntem ei de mult

ea: rimele n-au fost nicicînd interzise

vocea feminină: blasfemie!

ea: iar noi suntem încă aici

el (cercetînd în jur; cu reţinere): suntem… aici?! încă?!

el se apropie de ea

el: întrecuvintenuexistăspaţii (o apucă de mînă)