LIBRIA

Definiţie de dicţionar:
Entalpia – mărime termodinamică egală cu suma dintre energia internă a unui corp şi lucrul mecanic de dezlocuire a volumului său, la o presiune constantă [23].

Cu treizeci de ani în urmă numai cine nu voia nu îşi construia un apartament proprietate personală. Nu era din lemn şi rigips (140), nu costa patruzeci de mii de euro, fără teren, iar dobânzile la credit erau de opt la sută, nu de 39,40% ca acum. Avea însă un mare dezavantaj. Când era gata şi era predat proprietarului, acesta avea surpriza că apartamentul său era gol-goluţ.
Cu amărăciune şi speranţă în suflet, tânărul proprietar începea să urce o golgotă de privaţiuni pentru a avea pe ce pune capul, pe ce pune cana cu apă, pe ce pune veioza, pe ce aşeza cărţile sau hainele. Începe deci cursa de sporire a energiei interne a habitatului său. Cu fiecare obiect adus acasă, aşezat pe pereţi, pe podele sau plafon, apartamentul său câştiga în frumuseţe, în valoare, deci energia sa internă creşte.
După zece ani tot spaţiul disponibil este ocupat, unele mobile scârţâie altele sunt demodate sau uzate. Proprietarul ia hotărârea să golească apartamentul şi să schimbe tot. Tot ce a fost urcat trebuie coborât, ce a fost montat trebuie demontat, ce a fost fixat trebuie eliberat. Ca proprietar înregistrează nişte cheltuieli, ca fizician calculează lucrul mecanic pentru debarasare. Mobila este coborâtă la sol sau aruncată pe geam, vândută, muncitorii sunt plătiţi şi dacă rămân ceva bani ei reprezintă entalpia, dacă mai cheltuie din buzunar, tot entalpie se cheamă dar are semnul minus.
Românul a simţit şi respectă cu sfinţenie entalpia. Lui nu-i place să-şi mute calabalâcul. Ştiind că Un mutat este egal cu un incendiu menţine presiunea sistemului constantă, adică e sedentar. Alte popoare au mania mutatului permanent. De pe un continent pe altul, de pe o coastă pe cealaltă. De aceea ei nu construiesc ci improvizează. Trăiesc în corturi, rulote, bungalouri, sau în case simple de lemn şi ipsos. Natura le dă lecţie după lecţie, dar lecţiile au nume de femei şi asta îi derutează. La fiecare uragan zeci de mii de case sunt luate de vânt.
Din acest motiv în tradiţia noastră, statornicia familiei se urseşte la nuntă prin expresia Casă de piatră, iar divorţul este o ruşine. În Statele Unite statisticele indică un procent de divorţuri de 50%. La acest procent divorţul devine mai rentabil decât nunta.
Pe de altă parte, din când în când, sedentarilor li se dă şi lor câte o lecţie cutremurătoare de la Vrancea.
Când sistemele agonisesc îşi sporesc energia internă, adică entalpia. Când sistemul trebuie golit e nevoie de mână de lucru. Lucrul mecanic consumat intră în ecuaţie cu semn schimbat acumulării. Astfel încât entalpia poate fi pozitivă sau negativă.
Medicii constată zilnic oscilaţii de entalpie în sistemul energetic al pacienţilor lor. Când organismul ingeră hrană, apă, aer îşi sporeşte energia internă. Dacă nu o şi consumă, avem un sedentar, entalpia nu descreşte la valoarea iniţială. Astfel se acumulează entalpie. Pe termen scurt medicii constată constipaţia, iar pe termen lung intrăm în imperiul obezităţii. În sens invers când organismul pierde entalpie, suferă de diaree, se deshidratează, pe termen lung se anemiază şi se debilizează. Muşchiul diafragmatic separă aparatul digestiv, prin excelenţă acumulator de energie internă, de cavitatea toracică ce animă funcţiile respiratorii şi circulatorii, prin excelenţă consumatoare de lucru mecanic.
După câte o cină pantagruelică (140), Gargantua adormea frânt de efortul digestiei. A doua zi dimineaţa îşi echilibra entalpia prin lucru mecanic: strănuta, râgâia, scuipa, tuşea, sughiţa, ţipa, cânta, răcnea, orăcăia, pârţâia, voma, se scremea, se descărca, pentru a-şi putea lua gustarea de dimineaţă [167].
Dacă trecem de la medici la casieri, găsim entalpia sub altă mască. Casierul adună bani, creşte entalpia visteriei pe care o are în grijă. Când trebuie să-ţi dea restul zice că nu are mărunt. Mentalitatea măruntă a casierilor este perfecţionată şi rafinată de bancherii fiscului. Plăteşti impozitele după socotelile lor, după cinci luni îţi comunică o sumă mai mică, nu ţi se restituie diferenţa decât după încă cinci luni şi câteva planificări. Ţi se oferă însă alternativa ca diferenţa să se verse în contul datoriilor tale pe anul viitor, adică banii să nu mai plece de la ei.
Balanţele contabile ale micilor sau marilor patroni români răsăriţi ca ciupercile după ploaia din 1989, exprimă lună de lună variaţia entalpiei micii lor afaceri, sau a marii lor companii. Cu o menţiune pentru cei ce urmăresc rigoarea demersului: nu se respectă condiţia de presiune constantă. Leul se devalorizează zilnic, inflaţia creşte lunar, accizele sporesc trimestrial, impozitele se înmulţesc de la an la an. Tradiţia contabilă face din balanţe şi bilanţuri documente cumulative, perene. Adică lei din ‘90, cu lei din ‘95, cu lei din ‘99, cu lei din ‘00, cu lei din ‘03. Se ajunge deci la un fel de chisăliţă din struguri, zarzăre, cu mere şi pere, peste boambe, prune şi dude. Într-un cuvânt – borhot.
Creşterea entalpiei este de fapt reflectarea termodinamică a egoismului, iar scăderea ei avertizează asupra pericolului de altruism. Aşadar când Isus Hristos îl sfătuia pe tânărul doritor de desăvârşire:
(Matei 19,21) “Dacă vrei să fii desăvârşit, i-a zis Isus, du-te vinde ce ai, dă la săraci şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino şi urmează-Mă.”,
Isus ne preda de fapt o lecţie de termodinamica sistemelor subtile. Compensator, energiei noastre interne compusă din adoraţia acareturilor, va creşte în potenţial prin acumularea de energie spirituală.
Dacă aducem în discuţie teoria yin-yang, unii vor spune că păcătuim considerând teorii păgâne. De fapt yin înseamnă recepţionare, acumulare, iar yang exprimă iniţiativa, care presupune consum, deci lucru mecanic. Oscilaţia yin-yang reflectă aşadar variaţia entalpiei. Recapitulând constatăm că unii dintre noi acceptă că sistemele au o poziţie determinată de raportul yin-yang, în timp ce alţii consideră că sistemele îşi modifică entalpia după formule mai mult sau mai puţin sofisticate, care fac diferenţele academice ce ne deosebesc: cu sau fără studii superioare. Oare? Existenţa îşi vede de cursul stabilit fiind proiectată de consilieri competenţi bine aleşi, oamenii dovedindu-şi doar labilitatea entalpică.
Greu de crezut dar dacă recurgem la limbajul matematic, ecuaţia ENTALPIA egal YIN plus YANG, va cununa poate în sfârşit orientul cu occidentul.
Aprofundând punctul de vedere termodinamic, observăm că energia internă a sistemelor are consistenţa unei sume de componente. Aici se cumulează energia atomică, moleculară, biologică, pecuniară, socială, economică, culturală şi de tradiţie religioasă a tuturor subsistemelor agregate. Termodinamic vorbind această sumă trebuie să rămână constantă. De aici antagonismul entalpic dintre idealism şi materialism. Exclusiviştii asociază idealismul sensibilităţii, sărăciei, penitenţei, abstinenţei şi lasă materialiştilor invectivele de bogătaşi, abrutizaţi, primitivi şi inculţi. Totuşi orice materialist are nişte idealuri, după cum oricărui idealist îi place, cel puţin să mănânce şi să doarmă bine. Nu putem evita nici în această privinţă zona neutrală, de mijloc, de echilibru, calea regilor.
Dorinţele ne cresc entalpia, iubirea ne-o scade. Scăzând-o, dorinţele noastre capătă mai mult spaţiu de tezaurizare fără a ne distruge echilibrul vital, iar realizările pentru care ne zbatem devin statornice. Acest punct de vedere verifică şi confirmă teoria lui Lazarev privind raportul dintre ataşamente şi adorarea divinităţii.
La nivel atomic, energia internă a atomului, creşte odată cu numărul său de electroni. Dezintegrarea elementelor radioactive, transmutarea radioactivă şi emiterea concomitentă a unei cuante fotonice atestă imensa sursă de energie ce se ascunde sub modestia titlului de energie internă.
Atât fisiunea nucleară cât şi fuziunea sunt procese cu cedare atât de violentă de energie încât singura problemă a eventualilor energofagi este să nu se calicească. Această ipostaza a materiei marchează limita maximă a disproporţiei energie internă(mare) – lucru mecanic necesar declanşării (mic).
Jalonul celălalt este trasat de pilda trivială a compresorului care presează permanent asfaltul prin capitală. Lucru mecanic foarte mare (bani cheltuiţi cu nemiluita) – energie internă minimă (a doua zi gropile se reinstalează mai mari şi mai avide de … lucru mecanic).
Acumularea de informaţie are şi ea dimensiune energetică, chiar dacă e greu de determinat. Elemente de calcul ar fi însă suficiente. Pentru determinarea energiei interne a informaţiilor se pot lua în calcul energia de inscripţionare, debitul (viteza) de scriere, suprafaţa ocupată pentru depozitare, regimul de redare a culorilor, (pe viitor a mirosurilor, senzaţiilor, emoţiilor, sentimentelor) toate corectate cu coeficienţii aferenţi de compresie (simbolizare, ideografie, împachetare, zipare etc) practicată, gradul de secretizare. Pentru determinarea lucrului mecanic de dezlocuire parametrul cel mai important ar fi viteza de căutare, regăsire, prelevare, despachetare, descifrare, traducere. Pentru testarea şi omologarea algoritmului se poate folosi creierul omenesc şi un computer de maximă performanţă. Dar apogeul dibăciei va fi studiul entalpic al ADNului.
Principial vorbind, cei ce deţin comoara bogăţiei informaţionale ar trebui să accepte cu mândrie orice categorie de privaţiuni. Pentru că sloganul cine deţine informaţia deţine şi puterea este vechi şi antientalpic, bibliotecile iau singure foc, pivniţele se inundă de la sine, imperiile se năruie în succesiune.
Entalpic vorbind energia de tip informaţional şi biologic a unui sistem viu, la momentul decesului nu se regăseşte integral în energia internă a corpului fizic rămas fără viaţă. Adică pe lângă corp mai este şi altceva. Ideea a fost urmărită de multă vreme dar instrumentul de decelare a fost… cântarul. Rezultatele au fost părtinitoare ca şi în justiţie, cântarul fiind un instrument compromis. Studiul nu a luat însă o turnură serioasă deşi avem specialişti în termodinamica generalizată.
O remarcă finală: pârghiile de variaţie a entalpiei sunt totuşi extrem de rafinate, acţionează la vedere şi de la distanţă: ispita şi pedeapsa, încălzirea şi răcirea, bogăţia şi sărăcia, ambiţia şi renunţarea, dorinţa şi iubirea. Echilibrul este însă dirijat de altă diafragmă, de un al treilea factor. Aşa se reconfigurează omniprezenta şi omnipotenta sfântă treime.

Dacă în anul doi de politehnică profesorul de termodinamica şi-ar fi predat lecţia de entalpie astfel, inginerii ar fi câştigat licitaţia pentru evanghelizarea lumii. Dar el a început cum a ajuns în dreptul tablei:
Fie sistemul adiabatic reprezentat de incinta izobarică B. Notăm cu H diferenţa dintre U şi YX…. După ce a umplut cinci table şi a pus punct, a adăugat arătând un obiect de pe catedră: Aceasta e cartea din care vă ascult la examen [166,47].

Există totuşi un motiv suficient de puternic pentru care merită iertăciune: nu avea la dispoziţie decât câteva ore de curs. Pentru cealaltă variantă a lecţiei de entalpie e nevoie de o viaţă de om.

* * *

(135)

Unda se propagă inexorabil şi nebănuită fără a cere asentimentul cuiva. Demolează şi trece, sau se difractă, se sparge şi ocoleşte, dar merge mai departe. Unii o văd şi o aşteaptă (surferii), alţii sunt luaţi prin surprindere şi băgaţi la fund spre reciclare.
Suspicioşii neagă propagarea undei dar aşteaptă oportunităţile sau se închină contra ghinioanelor. Cei mai mulţi înalţă jertfe şi rugăciuni.
Când este abia informaţie, unda îi inspiră pe poeţi dar pe alţii îi deprimă, pe unii îi prosteşte, pe alţii îi profeţeşte. Profetul este cel ce recepţionează informaţia înaintea tuturor. În timp ce o comunică, ambulanţa îl duce pe nesimţite la psihiatrie. Ajunsă în stare electromagnetică unda provoacă o explozie solară, apoi ia consistenţă telurică şi doboară un munte, acoperă o vale, demolează un building. Aici intră în scenă basculantele care duc molozul la groapă. Pe Pământ nu se spune gaură neagră se spune groapă de gunoi.
Undele au o ciclicitate de ceasornic, ceea ce le scoate din tempo sunt doar elementele ce provoacă difracţia. Astfel undele sunt redirecţionate, întârziate, diminuate sau amplificate. Adică ies din cadenţă pentru a-i păcăli pe oportunişti. Românul căruia nimic nu-i scapă, consemnează în folosul posterităţii: Nu este pentru cine se pregăteşte, ci pentru cine se nimereşte.
Unda este factorul terţiar ceilalţi doi sunt talerele entalpiei, yinul şi yangul. Unda balansează corabia pe mare şi soarta ei este determinată de propria entalpie. Dacă e lacomă şi supraîncărcată se scufundă, dacă e suplă şi echilibrată doar se leagănă. Dacă e goală şi nu are lest la bord o ia vântul.
Pentru că nu rimează, poeţii nu au comparat niciodată oamenii cu corăbiile, dar inginerii o pot face bazându-se pe legile termodinamicii. Undele îi leagănă şi pe oameni. Unora le împlineşte dorinţele, altora le distruge vilele; unora le oferă lozul cel mare, altora le aduce garda financiară; unii devin invidioşi, alţii doar ambiţioşi; pe unii îi adoarme, pe alţii îi trezeşte. Pe cei mai mulţi îi dezechilibrează, dar ce e undă trece ca valul şi cine îşi revine poate privi cu încredere unda următoare.
Pentru a-şi reveni unii îşi iau concediu, alţii îşi caută o preocupare; unii fac fitness, alţii box; unii donează sânge alţii iau prizonieri. Pe scurt toţi îşi echilibrează entalpia.
Dacă simţiţi că lipseşte ceva, că ceva nu se leagă, atunci mai adăugăm: Sistemele sunt astfel concepute pentru a putea fi conduse şi modificate de la distanţă prin unde. Când un electron de pe o orbită oarecare primeşte sau cedează energie, îşi schimbă orbita sau părăseşte atomul. Astfel s-a născut un alt atom, un alt element. Când un virus atacă o genă, sau activează alta, declanşaeză o difracţie care îi transformă pe musulmani în catolici sau pe catolici în budişti. Restul e doar aşteptare.
Laboratorul lui Dumnezeu este mult mai performant decât cele în care asistenţii flirtează cu studentele. Pentru ca îngerii să nu se mai hârjonească cu femeile oamenilor Dumnezeu a recurs la telecomandă.
Efectul interferenţei dintre două unde este de fiecare dată altceva, deci procesul are o evoluţie permanentă. Din punctul de vedere al subiectului el poate fi un eşec, un succes, poate trece neobservat, sau îi poate fi fatal. Desigur transformarea este condiţionată de premize, iar când e vorba de aptitudini premiza optimă este vocaţia. Sesizând că e vorba de premize oamenii au încercat să şi le consolideze dar au inventat specializarea, ceea ce e nu e tot una cu vocaţia, cu harul. De aceea marile revelaţii nu vin de la specialişti ci de la cei înzestraţi. Întâmplător, ultimii au o mare indiferenţă pentru specializare.
Transformare este stimulată de un catalizator pentru reacţiile chimice, la cele biologice rolul este preluat de enzime. Din aceeaşi clasă de evenimente face parte fermentaţia, putrefacţia, eroziunea. Când procesul este scăpat de sub control corodează chiar incinta în care este găzduit. Aşa apar colitele, ulceraţiile, hemoragiile, fistulele, rugina, fisura, crevasele, abisurile, avenele.
În plan social factorul stimulativ este religia.
Când gospodinele fac brânză, pun în lapte o picătură de cheag (stomac de viţel) şi apoi amestecă îndelung. Efectul evanghelizării asupra oamenilor este de ai închega, de ai uni într-un cuget şi-o simţire. Dumnezeu a folosit în acest caz în loc de stomac de viţel, proroci, dar n-a ieşit nici o brânză. Oamenii nu au înţeles poruncile lui Moise care le cerea să nu se amestece între seminţii şi îşi căutau soţii exact în teritoriile oprite. Nu au înţeles nici iertarea adusă de Isus Hristos, adică îndemnul de a se amesteca cu celelalte neamuri ale pământului şi abia atunci au prins gustul castei.
Văzând că nu este bine, Dumnezeu a proiectat concasorul cu bile. O incintă rezistentă, care se învârte şi în care se pune materialul ce trebuie, zdrobit, măcinat. Peste material se pun 10-15 bile metalice de 7-8 kg fiecare. Instalaţia este învârtită cu un motor până când calcarul sau minereurile sunt făcute praf…
Împotriva reacţiei de transformare mai lucrează şi starea subiectului, gradul lui de receptivitate. El poate fi deschis, atent, criţă, împietrit, anguasat. Pe fond toţi suntem la fel de apţi în faţa transformării. Sistemul merge singur, nimeni nu este presat în vreun fel. Numai oamenii când pun la cale câte ceva organizează cursuri, iniţieri, teste, selecţii, razii, războaie, cruciade, iar premiul stă expus la vedere pe capota financiară a sponsorului. Dumnezeu îi iubeşte pe toţi în aceeaşi măsură, toţi au şanse egale şi fiecare urmează, chiar inconştient, transformarea pe care o merită.
Cineva a spus, crezând că poate transforma societatea, că omul este ca un aparat de radio care prinde sau nu, postul de emisie. Imediat un personaj din mass media, specializat să scrie la comandă orice despre orice şi oricum pentru oricât, deci un profesionist al pixului, l-a catalogat de smintit. De ce din mass media? Pentru că mass media este un fel de tun cu apă ce aruncă jetul unde vrea bossul, adică un instrument de ghidonare. Natura ar fi lăsat prorocul să delireze şi bufonii să-l îngâne, că de asta s-a altoit peste noi democraţia.
Aceasta este diferenţa dintre interes şi control. Poţi controla situaţia din interes. Alta este să controlezi dezinteresat, cum face garda financiară! Controlul nu înseamnă să percheziţionezi, ci să dai orientarea. Să intervii în prima lună sau în primul an, nu după 14 ani, dictezi penalti. Ca la fotbal. Asta înseamnă să pui capcane. Să aştepţi prada să-ţi cadă în ea, adică vânătoare, nu control. Aştepţi chitic până când datoria are şase perechi de zerouri, şi apoi asmuţi presa şi fiscul pe datornic! Până atunci ce făcuse fiscul? Cu ce se ocupă el? Doar încasează? Nici asta nu poate, fiindcă numai la noi sunt cozi la plata impozitului!
După pilda primarului britanic, care a lăsat o maşină uitată în parcaj să stea acolo 20 de ani, până când taxa datorată municipalităţii de bietul proprietar, care desigur avea mai multe, a ajuns cât douăzeci de maşini noi-nouţe! Ce circ!