LIBRIA

Civilizatie din ultima jumatate a mileniului V i.e.n., aria de raspândire a culturii Gumelnita corespunde, în general, cu aceea a culturii Boian în Muntenia, dar ea s-a extins si în Dobrogea, pe teritoriul ocupat înainte de cultura Hamangia, precum si în sudul Basarabiei. Spre sud ocupa jumatatea orientala a Bulgariei, atât la nord cât si la sud de Balcani (cunoscuta fiind sub numele de Kodjadermen – Karanovo VI) ajungând pâna la Egeea.

Complexul cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI s-a format la nivelul eneoliticului dezvoltat, dupa o perioada de ample transformari materiale si spirituale. Evolutia sa a fost concentrica si gradata, intensitatea impulsurilor culturale scazand dinspre centru spre zona periferica. Urmarind din aproape in aproape zona de geneza a elementelor de cultura materiala si spirituala eneolitice, intuim existenta unui centru de iradiere nord-tracic.

Formarea marelui complex cultural Kodjadermen-Gumelnita-Karanovo VI nu ar fi fost posibila fara etapa pregatitoare a eneoliticului timpuriu: Boian III – IV, Karanovo V, Sava IV, Poljanica IV, Hamangia III – IV, cand se constata o intensificare a schimburilor la distante mari. Fenomenul nu a fost singular; la nord de arealul gumelnitean, pe un spatiu imens – din SE. Transilvaniei pana pe malul apusean al Niprului – s-a format complexul cultural Ariusd-Cucuteni – Tripolje.

O spirala alb-rosie se desfasoara pe pantecele unei femei, ea isi tine mainile impreunate acolo, pe pantece, are capul lasat intr-o parte, iar barbatul o tine tandru, cu mana stanga, pe dupa gat. Barbatul e mai inalt. Mana sa dreapta sta in dreptul inimii si un aer de o misterioasa tandrete tacuta emana dinspre ei. De jur imprejur se afla un spatiu solar, colorat aiuritor in diagonale roscate, ca si cum ei s-ar afla pe o lume separata, ca si cum s-ar afla in centrul unui univers numai al lor, un univers in forma de disc, ai carui stapani sunt chiar ei.

Extras dintr-un curs tinut în anii 30 la Universitatea din Bucuresti, de catre profesor dr. docent Vladimir Dumitrescu:
Întreaga civilizatie egipteana – ale carei începuturi preistorice se urca la cel putin 5000 de ani înainte de Christos, nu poate fi explicata si înteleasa decât prin valea Nilului. (…)
Acelasi lucru se poate spune desigur si despre civilizatiile din Mesopotamia: fara binefacerile Tigrului si Eufratului n’am fi avut aci nici civilizatiile preistorice dela Susa si dela Ur. (…)
Constatam ca centrul regiunii pe care se dovedeste a fi existat civilizatia Gumelnita – dar desigur nu centrul geometric, ci centrul spiritual, daca putem spune, a fost fara îndoiala Dunarea inferioara, dela rasarit de Olt si pâna aproape de varsare.

Pe baza descoperirilor din zona litoralului, Doina Galbenu a definit pentru prima data aspectul vest-pontic al culturii Gumelnita, oferind contraargumente, la nivelul anilor’60, pentru teoria bulgara privind “cultura Varna” (D. Galbenu, 1966, p. 321). Pentru mormantul de la Palazu Mare – descoperire fortuita pe malul Lacului Siutghiol – analogiile au aparut mai tarziu, dupa cercetarea necropolei de la Durankulak. Masuta-suport considerata de Doina Galbenu ca un element caracteristic al “fazei Harsova” (D. Galbenu, 1970, p. 72) sugereaza mai degraba influente sudice de tip Sava IV, Marica IV si vechi traditii Hamangia. Alaturi de aceasta, piesele din colectia Solacolu (S. Marinescu-Bilcu, 1972, p.5) si vasul “in patru colturi” cu capac descoperit la Corbu de Jos [9] – probabil tot piese de inventar funerar – ilustreaza cel mai bine etapa timpurie a aspectului vest-pontic. Autoarea amintita a incadrat in aceeasi faza timpurie descoperirile de langa Lacul Tabacarie – Constanta I ”(D. Galbenu, 1970, p. 72). Ulterior, tot in incinta orasului – Constanta II, sapaturile arheologice de amploare intreprinse in Parcul Catedralei au scos la lumina si cateva fragmente ceramice, un cap de idol antropomorf din lut Gumelnita A1 (P. Hasotti, 1997, p. 84).

Asezarea eneolitica de la Sultana, com. Mânastirea, jud. Calarasi reprezinta un caz special în contextul eneoliticului românesc. A fost primul sit gumelnitean care a facut obiectul unor cercetari stiintifice în anii 20 ai secolului trecut, pentru ca, mai recent, dupa 1975 asezarea sa fie cercetata aproape în întregime. Din pacate rezultatele acestor cercetari au ramas necunoscute. A ramas în schimb materialul arheologic care, prin originalitatea si spectaculozitatea sa face din Sultana un sit deosebit în cadrul epocii eneolitice.

Cât priveste cronologia relativa a culturii Gumelnita, diferitele piese precucuteniene de “import” datând din faza Precucuteni III (sau chiar de la finele fazei Precucuteni II) si altele cucuteniene din faza A, dar si un fragment ceramic apartinând culturii Petresti din Transilvania – piese descoperite în asezari ale culturii Gumelnita – ne îndreptatesc sa consideram începutul acestei culturi contemporana cu cultura Precucuteni III (dar si cu final de Precucuteni II) si apoi cu faza Cucuteni A, iar la sfârsit cu începutul fazei Cucuteni A-B. Fragmentul de tip Petresti, indica un paralelism Gumelnita A2 cu o faza relativ târzie Petresti.

Cronologia absoluta, asupra careia se mai discuta înca, potrivit ultimelor date recalibrate, situeaza aceasta cultura (asa cum mentionam mai sus) în limitele ultimei jumatati a mileniului V a.Chr. si poate si la zorile mileniului IV a.Chr. (sursa Cimec.Ro)