LIBRIA

Cu oamenii profund specializaţi se întâmplă lucruri inadmisibile. Dar inadmisibilul e de grade diferite şi de percepţii progresive. Inadmisibilul se învecinează cu banalul şi cu absurdul. Să deschidem o carte şi să privim o pagină, cu ochiul specialistului.
Specialiştii în a vor citi şi vor înţelege cu emfază litera a. Specialiştii în b nu vor avea ochi decât pentru obiectul specialităţii lor. Specialiştii în t vor susţine toată viaţa că nimic nu e mai important decât litera t de vreme ce i s-au dedicat teze şi sinteze. Cei ce şi-au dedicat potenţialul literei m vor aştepta în tăcere să înceteze disputa, conştienţi că adevărul e de partea lor.
Când Neica Nimeni a avut ideea de a aranja literele într-o anumită ordine, înşirându-le ca pe mărgele în alfabet, toţi specialiştii au fost nemulţumiţi, în afară de cei licenţiaţi în a, şi automat au devenit vedeta paginii.
Observând că literele sunt grupate în cuvinte, ba chiar că unele cuvinte apar de mai multe ori, specialiştii s-au organizat în facultăţi şi catedre. Odată organigrama aprobată au început să-şi studieze cuvântul. L-au despărţit în silabe, apoi din nou în litere şi îi caută neîncetat originea. Periodic îşi organizează simpozioane şi congrese pentru a se auto recenza şi de ochii lumii hotărăsc ce cuvinte se vor scrie legat şi care sunt eliberate din legături. Aşa s-au adoptat regulile despărţirii cuvintelor în silabe sau împărţirii paginilor în coloane. Apoi privind alinierea rândurilor la stânga sau la dreapta paginii ori echidistanţa pe centru.
Cel mai greu a fost să aprobe regula scrierii pe rând şi aşezării rândurilor în pagină. Nici până astăzi nu s-a putut ajunge la un punct de vedere unitar, drept care unii scriu de la stânga la dreapta, iar alţii de la dreapta la stânga. Unii scriu de sus în jos, alţii de jos în sus (ROHONCZI CODEX [26]). Unii scriu pe orizontală, alţii pe verticală, iar cei ce nu pot ţine scrisul drept se lasă seduşi de direcţia diagonalei. Diagonaliştii nu au reuşit să se impună în lumea literelor cu tehnica lor de scriere, dar pentru a li se da o satisfacţie metoda lor este din ce în ce mai utilizată la citire!
Pentru a străpunge plictiseala tihnei, periodic răbufnesc orgoliile specialiştilor în aceeaşi literă. Deşi specia hommo are un singur tip de laringe şi poate emite 36 de sunete iată în câte feluri scrie sunetul a: ă,á,â,ä,?,?. şi asta numai între latinişti. După modelul democraţiei ateniene, în cele din urmă s-au configurat în două partide: vocalişti şi consonantişti, cu facţiuni şi de o parte şi de alta. Vocale închise, deschise; consoane mute, surde, tari, moi.
Animalele deşi nu vorbesc şi nu scriu, se înţeleg atât de bine! În schimb oamenii, care au o scriere sofisticată şi o vorbire atât de evoluată şi subtilă sunt într-un permanent război.
Decepţionaţi de insucces, globaliştii au renunţat la lupta pentru globalizarea alfabetului, şi au hotărât să înceapă într-un domeniu mult mai simplu: globalizarea economiei.



[26] Viorica Enachescu – Rohonczi Codex, Descifrare, transcriere, traducere, ed. Alcor, Bucuresti, 2002.