MEGALIT.RO
Mediul îşi reglează echilibrul cu mişcări imperceptibile de balanţă analitică, aproape niciodată înţelese de marele boss al Terrei – Omul. Se consemnează dispariţia de specii în floră sau faună dar şi creşteri peste măsură a unor populaţii. În timp, sunt cunoscute ca evenimente neînţelese apariţia roiurilor de lăcuste, albine, uneori este vremea fluturilor, a focilor. Plantele se cotropesc reciproc şi ele câteodată. Nu s-au decelat misiunile acestor vieţuitoare, omul s-a simţit ofensat, şi fără bătaie de cap a considerat că totul se poate regla prin intervenţii, convenţii sau decrete. Nimeni nu s-a obosit să priceapă mecanismele de reglare ale naturii. .
Particularizând, românii au o problemă. Au mai multe, dar cine nu are? Să discutăm despre câini. În ultimii ani câinii, ajunşi într-un număr fără precedent, suportă câineşte abandonul, foamea, setea, frigul, arşiţa sau boala pentru a se lăsa cu demnitate hingheriţi, hăituiţi, călcaţi de maşini, împuşcaţi, castraţi, eutanasiaţi, otrăviţi cu o nebănuită dar instituţionalizată cruzime omenească. .
Câinele se descurcă cu te miri ce, nu cere decât foarte puţin şi este considerat din vechime prietenul omului. Este etalon de loialitate, devotament, curaj, cinste. Câinii nu sunt ipocriţi, laşi, cozi de topor. Pentru că românii nu mai pot învăţa aceste calităţi de la părinţi, istoria suferind o transformare alternativă, sau din literatură, fiindcă nu mai citesc, şi nici de la televiziuni, acestea având alte seturi de obiective, singura lor şansă era să le înveţe de la câini. De aici înverşunata lor reacţie de apărare împotriva câinilor. În plus câinii au şi un mare defect: fiind dependenţi de oameni sunt în permanenţă în căutarea unui stăpân. Pentru a nu molipsi poporul de o atare urâciune, băseştii au hotărât să omoare câinii. .
Când românii vor reuşi să asimileze lecţia câinilor, Cel care le-a poruncit patrupezilor să abunde prin oraşe şi sate le va mulţumi şi îi va aduna. Vor ieşi din programele primarilor aşa cum au intrat: pe nesimţite.
În China antică regiunea Jiujiang era invadată de tigri ce provocau mari pierderi populaţiei. Au fost aduşi soldaţi, ca să-i prindă sau să-i vâneze, s-au adoptat strategii de apărare, s-au pus capcane şi s-au săpat gropi. Fără nici un rezultat. Când a fost numit guvernatorul Song Jun a făcut cu totul altceva. El a trimis o depeşă în tot ţinutul său, în care spunea:
“Tigrii trăiesc în munţi, ţestoasele în abisurile acvatice. Asta este natura lucrurilor. În zilele noastre tigrii aduc mari pagube populaţiei; totul este din vina funcţionarilor corupţi şi lacomi. Vânarea tigrilor nu mi se pare un principiu sănătos de guvernare”.
A distrus capcanele, a suprimat corvezile, a alungat funcţionarii corupţi şi a pus în locul lor oameni integri. Atunci tigrii au trecut fluviul şi n-au mai tulburat liniştea populaţiei [32,108].
[32] IOAN LADEA – ACUPUNCTURA,ed. FLORILE DALBE, Bucureşti,1999,vol I.
Articole similare
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
