MEGALIT.RO
„Am rămas numai cu filmele şi cu sabia deasupra capului”, spune Hoştină. Metafora nu e întâmplătoare. Hoştină a fost în 2008 campionul României la kendo. Mai puţin cunoscut decât Marcel Iureş, dar cu o filmografie în afara ţării mai numeroasă.
Actorul roman in varsta de 36 de ani, absolvent al liceului militar din Breaza si al Academiei de Teatru si Film din Bucuresti, a avut sansa de a juca in prima parte a filmului “Harry Potter si Talismanele Mortii”, cunoscandu-l pe regizorul David Yates, dupa ce lucrase impreuna cu acesta la serialul “Sex Traffic”.
Cati dintre actorii din Romania se pot lauda ca au jucat in productii ce au avut un succes rasunator in industria cinematografica internationala? Ei bine, Emil Hostina este un actor roman care si-a trecut in CV mai multe titluri importante, cum ar fi “Dr. Parnasus”, “Razboiul lui Foyle”, “Spooks” si chiar “Harry Potter”.
“In 2009, am primit un telefon de la agenta mea, care m-a intrebat ce fac peste doua zile. Mi-a spus ca trebuie sa ridic un bilet de avion si ca sunt asteptat la Londra, la o proba de costum si la o intrevedere cu David Yates. Normal, dupa doua zile eram in Marea Britanie, emotionat de reintalnirea cu marele regizor. Cand am ajuns la studioul Leavesden, m-am revazut intr-o pauza cu Jamie Christopher si l-am intrebat, razand, de cate ori i-a zis lui Yates de mine”, spune Emil Hostina.
Pentru prestatia buna, Emil va aparea si in a doua parte a povestii, fiind unul dintre “Devoratorii Mortii”, ba mai mult decat atat, actorul roman apare si pe unul dintre afisel de promovare al filmului ce va rula in cinematografele din Romania incepand cu data de 15 iulie.
Întrebat despre actorii din Harry Potter, Emil Hoştină povesteşte că a vorbit mult cu Alan Rickman. „Evident că îl ştia pe Marcel Iureş, evident că ştia despre calitatea teatrului românesc. Din ce am discutat, el susţine un orfelinat în România. Ştiu că sunt mai mulţi actori care fac asta. Actorii englezi sunt actori extraordinari. Sunt cei mai compleţi. Avantajul lor este al limbii şi al teatralităţii shakespeariene”, spune Hoştină.
Despre Helena Bonham-Carter, Emil Hoştină subliniază că e „un actor foarte liber, foarte curajos, care-şi asumă, care experimentează, care împinge lucrurile într-o anumită direcţie. E ţăcănită. E dusă”. Despre trio-ul Daniel Radcliffe – Emma Watson – Rupert Grint, actorul român spune că „deja fiecare pleacă pe drumul lui, sunt din ce în ce mai adulţi, actori buni, evident amprentaţi. Fac actorie de 10 ani, dar foarte interesant să-i vezi jucând. Să vezi cum se raportează la experienţa proprie”.
EVZ: Cum ai ajuns să joci în “Harry Potter”?
Emil Hoştină: Am lucrat la “Sex Traf fic” cu David Yates (cineastul care a realizat “Harry Potter şi Ordinul Phoenix”, “Harry Potter şi prinţul semipur” şi care se ocupă acum de ambele părţi ale “Harry Potter şi Talismanele Morţii” – n.r.)”, iar regizorul său secund, Jamie Christopher, era şi regizorul secund de la “Ondine” (în care a jucat Emil Hoştină alături de Colin Farrell – n.r.). M-a sunat agenta: “Vezi că faci probe de costum pentru «Harry Potter »”. N-am spus decât OK. Am plecat, am luat avionul, am vizitat studioul din Leavesden.
Cum arată studioul?
Este o fostă fabrică Rolls Royce şi totul era acolo: animăluţele care joacă în film erau într-o parte, în alta, omnibuzele, autobuzele acelea cu trei etaje, tot acolo e departamentul de “Props”, care se ocupă şi de toate animalele fantastice, căsuţele, străzile din Londra şi aşa mai departe. Am făcut un tur al studioului şi m-am întâlnit cu Jamie Christopher: “Hai, că vrea să te vadă şi David Yates”. El mi-a spus: “Uite, am un rol în «Harry Potter», m-am întrebat dacă îl vrei. Nu e foarte mult, pentru că în ultimele două filme sunt 40 de nume mari cu roluri relativ mici”.
Ai avut incidente deosebite pe timpul filmării?
Da. Am rupt bagheta. Din greşeală. La asaltul final, armata Lordului Cap-de-Mort se bate cu armata tinerilor vrăjitoriucenici de la Hogwarts. Eu făceam parte din prima armată, eram îmbrăcaţi în pelerine, Lordul Cap-de-Mort ne conducea, el ataca primul. Erau camerele puse, macarale la 20 de metri şi la 50. Am filmat două zile şi apoi a trebuit să aşteptăm să stea vântul ca să filmăm la 50 de metri înălţime. Aşteptai şi poate filmai două-trei minute, reluai şi aşa mai departe. La acest asalt, problema era că figuraţia era compusă din fani Harry Potter, care sperau să prindă măcar un cadru sau un colţ de cadru.
Motiv pentru care acest asalt care implica tehnici de luptă… Da, am învăţat şi aşa ceva de la cascadori, n-au dat lecţii cum să ne batem cu biciuri şi cu bagheta, am învăţat cum se parează… Noi aveam mantii, figuranţii nu aveau, dar erau foarte doritori să se bată… Ceea ce – râde – însemna că ne călcau pe noi pe mantii. În timpul acelui iureş, că alt termen nu pot să găsesc, mai vedeai câte un actor care cădea pe spate şi era sugrumat de mantie în timp ce se ferea să nu fie călcat în picioare de figuranţii care, de altfel, arătau foarte războinici (Râde). Nu pot să îţi ascund acest lucru.
Şi cu bagheta cum a rămas?
Fiecare îşi alegea câte un reper. Eu aveam o doamnă în vârstă, nu ştiu cine era, o profesoară de la Hogwarts, care avea o pălărie cu pene şi am spus că mă duc după ea. S-o atac! Glumesc. În fine, am alergat, am ajuns la trepte şi am început să dau cu bagheta. La o altă filmare, au pus camera în faţă şi ştiu că va suna bizar ce îţi voi spune acum. Pe cel puţin jumătate din cascadorii care erau acolo îi cunoşteam pentru că mă mai întâlnisem cu ei, la seriale, la BBC, la “Ondine” etc. Ideea era că ei trebuiau să fie omorâţi, pentru că noi nu ştiam să murim cum trebuie.
Însă atunci când cascadorii şi-au dat seama că sunt acolo, mureau cu toţii în faţa mea, că ştiau că îi voi ocoli sau sări. La un moment dat am avut o jumătate de filmare în timpul căreia am sărit ba la dreapta, ba la stânga, şi peste celălalt. Am ajuns în capăt, am tras puternic ca să nu fiu călcat în picioare, am ajuns periculos de aproape de Ralph Fiennes… Nu pentru că asta era intenţia, dar asta era singura zonă în care nu exista pericolul să fii călcat în picioare. S-a dat stop.
Şi când am ajuns acolo, de oboseală, de plictiseală şi de oarecare frustrare că nu reuşesc să omor pe nimeni, am făcut o mişcare cu bagheta şi s-a rupt. Am chemat asistentul şi a venit omul de la “Props”, care lucra de 10 ani la “Harry Potter” şi decidea cine capătă ce baghetă, ca să nu se trezească găsindu-le de vânzare pe eBay. Stătea cu ochii pe tine ca fiara să returnezi bagheta. I-am spus că am rupt bagheta şi îmi pare rău. Mi-a răspuns că nimeni, în 10 ani de “Harry Potter” n-a rupt bagheta. Am explicat că am făcut doar o vrajă ordinară, nu ceva special cu ea, dar tot s-a rupt. A doua zi mi-a adus-o lipită, că nu exista înlocuitor. I-am zis că nu e OK, că se vede lipitura, dar mi-a răspuns că s-o ascund cu mâneca mantiei şi aşa ceva să nu se mai întâmple!”
Este extrem de plăcut în sensul curtoaziei şi politeţii profesionale. Ei fac ca toate dificultăţile să fie asumate ca atare, nu se caută vinovaţi, se merge mai departe”, a adăugat acesta.
Dar partea cea mai interesantă a discuţiei cu Emil Hoştină a fost despre „Imaginarium”, imaginar colectiv, mitologie, Dr. Parnassus şi cât de bine au continuat Johnny Depp, Colin Farrell şi Jude Law ceea ce începuse Heath Ledger în filmul lui Terry Gilliam, despre care actorul spune că Terry Gilliam desenează, „e ca şi Kurosawa. El are, mai mult, şi meşteşugăria. El ştie ce cere, ştie ce face, este un mare păpuşar, e teatral. Păcat că nu i s-a oferit să facă un spectacol de teatru. Toate filmele lui au legătură cu o lume de teatru de mucava, a aparenţelor, a aparenţei expuse, a autoironiei: decorurile din filmele lui sunt în felul ăsta. ştiu că este extrem de pretenţios, ştie efectiv cum se fac lucrurile”. Actorul român spune că doar „Colin Farell preia toate intenţiile personajului şi le duce în altă parte, în alt sens. Johnny Depp îl fixează foarte bine ca farmec. Jude Law, dintre toţi, este în scena cea mai încărcată. E un raport care nu îl avantajează. Este o poveste gnostică. Câţi dintre noi mai ştim că povestea lui Faustus este povestea lui Simon Magul şi a soţiei sale Elena? Povestea ţine de mişcare gnostică din secolul I. Dedesubtul filmelor lui, Terry Gilliam e pătruns de lumea din dincolo…”, filozofează Hoştină.
Planuri de viitor
„Ar trebui să fiu un actor de categoria lui Brad Pitt şi Meryl Streep ca să am planuri pe 2010 şi să te ataşezi de nişte proiecte. Am de mai multă vreme nişte scurtmetraje, nişte documentare pregătite. Vreau sa-mi termin doctoratul în Istoria teatrului, sunt foarte încântat de descoperirile pe care le-am făcut. şi vreau sa-mi continuu parcursul sportiv, sunt membru al Clubului Român de Kendo, am câştigat Campionatul României în 2008, m-au băgat în prima echipă şi am intrat în luptă cu un adversar foarte greu. Asta a fost imediat după Parnassus. Este un sport puţin cunoscut în România, sportivi care îşi urmăresc pasiunea în condiţii foarte dificile. E vorba de cea mai abstractă formă de scenă în doi, în care înlocuieşti dialogurile cu loviturile. Este un sport supraîncărcat de teatralitate, sunt concepte din kendo care au aceeaşi denumire şi în teatrul japonez. în teatru ai o complicitate cu partenerul tău, chiar dacă el este oponent. Complicitatea din kendo este mult mai dificilă – complicitatea aceea îţi asigură succesul imediat în luptă”, a spus Hoştină.
Alte articole
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
