MEGALIT.RO
decor: fericirea lui dă cu virgulă către toate ferestrele închise de ea
el:
O, Allama, cum îţi cinstesc ei numele?
Cîţi din ai tăi din Sialkot îşi amintesc
De tînărul ce-şi cîştigă renumele?
Nădăjdu…
vocea feminină (îl întrerupe): cît de patetic!
el: …?!
vocea feminină: şi pe deasupra, mai şi rimează!
el: eşti tu, cea care a plecat?
vocea feminină: sunt toate cele care au plecat
el: te-ai întors să mă bîntui?
vocea feminină: după ce că faci rime, mai crezi şi în fantome! (rîde) începi să-mi placi. parcă ai dăinui din vremea în care ei mai scriau
el: nu sunt unul de-al lor. nu mai sunt…
vocea feminină (amuzată): ce fatalist sună spus de tine
el: rîzi de unul a cărui fericire dă cu virgulă
vocea feminină: rîd de unul ale cărui ferestre au fost închise
el: la urma urmei, de ce să nu compun în rime?
vocea feminină: ştii prea bine că “de ce” nu cere un răspuns. răspunsurile înseamnă… (ezită)
el: înseamnă…
vocea feminină: o cale. mai multe căi. sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta
el: el, adică eu?
vocea feminină: nu, el-el. nu poate exista decît o cale, a lui
el: Calea. (după un moment) şi atunci eu cum de m-am înşelat?
vocea feminină: ţi s-a spus să nu te joci cu fracţiile. ţi s-a spus că nimic nu se divide, că nimic nu se împarte, cu nimeni! dar ai nesocotit asta
el: eu nu m-am împărţit decît pe mine
vocea feminină: cu atît mai grav. împărţirea e un răspuns. e un alt răspuns. iar un alt răspuns înseamnă…
el: înseamnă… o cale
vocea feminină: o altă cale, sute, mii, miliarde de alte căi, ori el nu ar suporta asta
el: atunci, dacă el-el… cu mine cum rămîne?
vocea masculină:
Lupii putrezesc la colţ de mănăstire
Mîine pe-nserat nu vor mai da de ştire
el (îl întrerupe): pînă şi el compune în rime!
vocea feminină: el nu poate greşi. nu e cu putinţă a compune în rime. rezultă că a fost o iluzie
el: delirez… pot să te întreb ceva?
vocea feminină: ştii că nu există răspunsuri. alte răspunsuri. răspunsurile înseamnă…
el (o întrerupe; crescendo): da! da! da! ştiu! răspunsurile înseamnă o cale; mai multe căi, sute, mii, miliarde de căi, ori el nu ar suporta asta! nu eu-el, ci el-el. nu poate exista decît Calea! (se linişteşte; gîfîie)
vocea feminină: întocmai
el (uşor): ce sunt lupii?
vocea feminină: lupii sunt ecoul petalelor de floare-de-colţ strivite la poalele pietrelor doamnei
el: şi mănăstirea?
vocea feminină: însăşi pietrele
el (uşor): ecoul strivit al petalelor strivite (cade pe gînduri) şi totuşi, mi-a răspuns. acesta trebuie să fie Răspunsul atunci
ea (intră în scenă):
N-au înţeles şi nu au vrut a te urma
A se împotrivi, nu i-a lăsat frica
el (uimit): te-ai întors! (o cercetează; o îmbrăţişează) eşti tu-tu
ea: sunt eu-eu
el (îi şterge lacrimile): plîngi…
ea: plîng
el îi sărută lacrimile
ea: eu ţi-am închis ferestrele
el (se depărtează): …tu?! şi eu, care m-am împărţit pentru tine… mi-am sacrificat fericirea (puternic) zi-mi, ştii că acum dă cu virgulă? că nu mai are nici o noimă? că nu e nici măcar periodică mixtă? crezi că lacrimile vor rezolva ceva?
ea: fericirea ta dă cu virgulă către toate ferestrele închise de mine. dar mai sunt şi alte ferestre
vocea feminină: n-o asculta! delirezi!
el (deznădăjduit): delirez…
ea: întrecuvintenuexistăspaţii. n-au existat nici cînd scriam
vocea feminină: n-o asculta!
el: dar… nu mai suntem ei de mult
ea: rimele n-au fost nicicînd interzise
vocea feminină: blasfemie!
ea: iar noi suntem încă aici
el (cercetînd în jur; cu reţinere): suntem… aici?! încă?!
el se apropie de ea
el: întrecuvintenuexistăspaţii (o apucă de mînă)
ea: întreoameninuexistăcuvinte
se îndreaptă împreună spre ieşirea din scenă
el: întrespaţiinuexistăoameni
ea: întrecuvintenuexistăspaţii
el: întreoameninu…
cortina
(Iaşi, 12 octombrie 2007)
Articole similare
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
mda…te vad in oglinda…