MEGALIT.RO
Trebuie să începem prin a sublinia din start sensul real al termenului apocalipsa. Conotaţile catastrofice, asociate evenimentului apocaliptic sunt doar elemente colaterale care, ce-i drept, ne vor afecta din plin, dar cuvântul grecesc apokalupsis are sensul exact de revelaţie, dezvăluire a unui adevăr necunoscut, care timp îndelungat a fost ascuns cu străjnicie.
Succesiunea de catastrofe ce va urma, va da timpurilor noastre însuşirea de mult dorită de a ne face în sfârsit să cuprindem cu mintea începutul, cauzele, sensul şi ciclicitatea existenţei Pământului şi oamenilor. Ascunse de milenii, sub perdeaua ignoranţei sau sub pedeapsa rugului, elementele fundamentale ale apariţiei omului şi ale originii şi menirii sale au fost ocultate prin toate mijloacele spre liniştea sufletească a orânduirilor ce s-au succedat..
Miturile au fost deformate, s-au pierdut, bibliotecile au fost distruse ritmic, învăţaţii adevăraţi au plătit cu viaţa iar cei mincinoşi au primit onoruri, monumentele s-au deteriorat şi au fost depersonalizate, şcoala a fost subordonată intereselor celor mai diverse. Pe măsură ce omenirea progresa, devierea de la adevărurile iniţiale s-a accentuat, dar acesta era firul dorit al evenimentelor.Legăturile dintre zei şi oameni au intrat cu timpul din religie în legendă, iar când legendele au devenit puerile s-au compromis, au fost uitate şi declasificate.
Popoare care cunoşteau tainele cerurilor şi constelaţiilor, au ajuns brusc să se recicleze punând capcane animalelor sălbatice. Constructorii megaliţilor şi piramidelor s-au instalat spontan în bordeie şi au trecut la producţia de chirpici. Marii călători ai lumii şi-au pierdut deodată hărţile şi sextantele şi s-au rătăcit pe propria planetă. Popoarele care cunoşteau leacurile din plante şi rădăcini, biocâmpurile şi meridianelor energetice ale corpului, le-au uitat şi s-au înscris la asigurările sociale. Medicii învaţă meserie aşezând gogoloaie pe grilele de răspunsuri şi repară cu medicamente ce au stricat cu doctorii. Medicaţia a devenit a doua natură şi refulează din mentalul colectiv chiar şi prin anecdotică1.
Maeştrii marilor epopei ale lumii au devenit peste noapte analfabeţi, în timp ce copiii noştri fac beţişoare până într-a patra, încercând concomitent să determine distanţa de la Pământ la Lună. Dintr-o data, mersul de-a buşilea a înlocuit călătoriile la ceruri, iar tunelul timpului a fost înlocuit de căruţa cu coviltir. Vedele au fost uitate, oglinzile etrusce au fost sparte, în timp ce manuscrisele lumii au fost lăsate să moară odată cu mările. Zeii au fost strânşi toţi într-o cutie care are scris pe o parte ELOHIM iar pe cealaltă YHWH.
Geneza a fost înghesuită în şase zile urmate de o zi de odihnă, fiindcă sumerienii ne-au povestit-o pe şase plăcuţe de lut, iar pe a şaptea aduceau elogii nesfârşite zeilor creatori [206,223]. Pentru că oamenii nu trebuiau să-şi părăsească habitatul şi nici să-şi amestece cromozomii între seminţii, Babilonul a fost dezbinat fiindcă locuitorii lui construiau o rachetă-turn cu care doreau să zboare la cer, ca zeii. Au început să vorbească limbi diferite şi de atunci telepatia a fost abolită, iar numărul tălmăcitorilor care mediază gândurile oamenilor între limbile pământenilor a ajuns mai mare chiar şi decât cel al avocaţilor.
Păstrătorii marilor adevăruri nu au mai reuşit să comunice urmaşilor cunoaşterea pe care au avut-o de la zei, au înţeles-o din ce în ce mai puţin, în final au pierdut libertatea de a o transmite. Avantajul lui Cine are carte are parte, nu a fost niciodată disimulat, ba dimpotrivă fructificarea lui a devenit principiu călăuzitor. Conflictele şi războaiele au întreţinut discordiile sociale, imperiile au crescut şi au pierit, marii manipulatori au rămas în umbră. Omenirea a uitat ce aflaseră caldeienii, fenicienii, egiptenii, babilonienii şi s-a luptat secole cu teama de a se prăbuşi în neant la marginea Pământului. Cunoaşterea a fost restricţionată prin toate mijloacele, pentru unii costisitoare, pentru alţii aducătoare de bunăstare, în timp devierile de la adevăruri s-au dovedit tot atât de profitabile.
Oamenii au învăţat din nou cum se transcende ziua şi noapte, copilăria şi bătrâneţea, şi ca să-şi numere vieţile şi-au notat arborii genealogici. Când ceva nu le-a convenit au umblat în genealogii, le-au ars pe rug sau au scris altele în loc. Istoria a devenit fată în casă dinastiilor ce trebuiau să dăinuie şi să întinerească, în timp ce religia s-a fărâmiţat şi se atomizează necontenit. Popoare noi se născ şi dispar, se aşează când în bănci când la catedre, până când totul va deveni o apă şi un pământ. De milenii restauratorii caută şi descoperă, iar mistificatorii găsesc şi acoperă. Fiecare are setul său de ipoteze şi calupul propriu de adevăr. S-a ajuns în situaţia că nu mai contează ce învaţă copii şi din ce manuale, cât sunt de reale preceptele şi teoriile. Tot ce deranjează este controversat, indezirabilul este eradicat. Adevărul izbitor a devenit iluzoriu iar iluzoriul capătă trăinicie efemeră. Normalul devine anormal, iar paranormalul patologic. Spiritul nu-şi mai găseşte locul şi este afurisit.
Psihicul, cel mai măreţ instrument de interferenţă şi rezonanţă, principala cale de comunicare a zeilor cu oamenii şi a oamenilor între ei, a generat cele mai şubrede alcătuiri ştiinţifice ale vremii. Psihologia, psihiatria şi antipsihiatria par a fi simple însăilări ale ştiinţei, cât despre relaţia lor cu medicina abia dacă se înfiripă. Se luptă cu furie între ele, dar toate se unesc laolaltă împotriva omului; om hăituit din toate părţile, pe care doar implantul cu semnul fiarei, biocipul, îl mai poate ajuta să crească în ochii selecţionerilor divini. Până una alta, au avantajul de a trece peste rând prin vamele aeroporturilor, sau de a fi localizaţi cu prioritate pe sub ruine.
Perspectiva cosmică ne-a rămas şi ea strâmtă ca o hăinuţă din copilărie. Puţinul ce s-a păstrat nu a trecut dincoace de baricada controversei, iar ceea ce redescoperim singuri cu telescoapele este o biată ochiadă aruncată prin gaura cheii.
O nouă trecere a planetei NIBIRU prin sistemul nostru solar, eveniment care a început deja, va produce o serie de fenomene cosmice şi terestre ce vor face ravagii, întocmai precum cele din timpul potopului sau mai recent din timpul exodului. Erupţii vulcanice, uragane, tornade, schimbări climatice brutale, cutremure, epidemii, încetinirea sau oprirea Golf Stream-ului, înversarea polilor magnetici ai Pământului, poate chiar răsturnarea axei sale. Toate acestea sunt fenomene cosmice cu ciclicitate şi cauzalitate obiectivă, pe care pământenii le-au mai trăit, zeii, creatorii noştri, le cunosc şi le folosesc, aşa cum oamenii după ce se liniştesc intemperiile iernii, ies la câmp, îl ară şi îl seamănă pentru a obţine o nouă recoltă.
Aveţi în mână o carte al cărui autor continuă de vreo cincisprezece ani o mediere, între normal şi paranormal, între religie şi psihologie, între psihiatrie şi cosmoteism. Restaurator meticulos al filonului ştiinţific disimulat în bogatul material biblic, Cristian Negureanu, opune confraţilor săi în ale medicinei, un punct de vedere prea religios, iar oponenţilor din breasla religioasă unul, din cale afară de extraterestru! Atenţie! Prezenta carte constituie un produs periculos. Toate acestea practici scriitoriceşti au primit numere de cod şi sunt deja diagnostice statuate în seria, de loc onorabilă, a simptomatologiei psihiatrice moderne!
Dictatorii cosmici îşi numeau propagandiştii proroci, dictatorii pământeni îi numesc activişti de partid sau analişti politici. Cine reuşeşte să spargă embargoul mental e consultat medical. Cum e în cer aşa şi pe Pământ. Sau altfel spus, semnătura pare aceeaşi. Enciclopediile s-au încărcat de paranoici, dizidenţi, schizofrenici, epileptici, deprimaţi, sceleraţi, sceptici, descreieraţi, anarhişti care ne delectează spiritul. Simptomatologia este generoasă şi insuficient studiată. Pacienţii au invadat toate literele alfabetelor, aud voci, simt imbolduri, au vedenii, construiesc sau demolează în neştire, se lasă posedaţi sau delirează cu ochii deschişi, înalţă imperii, ascultă cuvântul Domnului, sapă canale, ajung dictatori, sau o ţin una şi bună în priapism ideologic:
Amos, Alexandru Macedon, Aristotel [27, 1871]
Boccaccio [27,2494], Bruno Giordano
Cicero, Cervantes, Ceauşescu
Daniel, Democrit, Dante
Enoh, Ezechiel, Ezra, Euripides [27,3254]
Freud
Gengis Han, Galileo Galilei
Homer, Heraclid din Efes, Hitler
Isaia, Ieremia, Iov
James Joyce
Kalidasa [27,2457], Kusumadeva [27,4989]
Lao zi, O mare parte dintre Ludovici, Lenin
Maleahi, Moise, Mohammed, Marx
Noe, Nietzsche
Osea, Obadia
Pavel, Apostolul
Quintilian Marcus Fabius
Rochefoucauld [27,4376]
Socrate, Seneca [27,4374], SYRUS [27,2593]
Timotei, Tit
Ulise, Ulubek
Vetaladhaţţa [27,4215]
Xanthippe tatăl lui Pericle, Xenophon
Young, Karl Gustav
Zorobabel, Zaharia
Lista stă mereu căscată ca un abis şi niciodată nu ştii când poţi fi înghiţit şi scos la pensie pentru o boală psihică. Odată nominalizat, nici comisiile medicale, nici moartea, nici veacurile nu te mai purifică.
În ce ne priveşte, ce am putea face altceva decât să-l parafrazăm pe Seneca:
Dintre toate popoarele ce s-au perindat pe Pământ, am meritat noi Doamne, ca cerul şi polii săi smulşi să ne strivească şi sfârşitul lumii să fie în timpul nostru? Oricum nu mai avem decât o singură soluţie: să trăim cu mândrie şi atenţie apocalipsa şi să înţelegem care este adevărul şi de partea cui.
[27]. THEODOR SIMENSCHY, UN DICŢIONAR AL ÎNŢELEPCIUNII, ed. JUNIMEA, IAŞI,1979.
[206]. ZECHARIA SITCHIN, A DOUĂSPREZECEA PLANETĂ, traducere din limba engleză de Cristian Banu, ed. ALDO PRESS, Bucureşti, 1999.
___________
1 Un cuplu de tineri francezi erau dezolaţi că nu au copii. Consultaseră mai mulţi specialişti, îşi facuseră tot felul de analize, încearcaseră tot felul de tratamente, dar degeaba. Până la urmă cineva le obţinu o programare la un mare specialist american, renumit pentru rezultatele sale în acest domeniu. La data şi ora stabilită cei doi soţi intrară în cabinetul marelui profesor. Cum ei nu vorbeau engleza şi nici medicul nu ştia franţuzeşte, nu le rămase decât să se înţeleagă prin gesturi. Profesorul le mimă că doreşte să-i vadă în acţiune. Un pic jenaţi cei doi înţeleg ce li se cere şi răspund frenetic solicitării. Profesorul îi privi la început cu mâinile încrucişate, se uită apoi la ei din toate părţile atent la detalii, şi deodată strigă: STOP! Merge la birou şi scrie o reţetă, pe care le-o înmânează. Foarte fericiţi cei doi se întorc la Paris şi intră în prima farmacie unde îl întreabă pe farmacist: Aveţi Triteoterol? Perplex farmacistul vorbeşte singur: Triteoterol…Triteoterol…Nu. Nu am aşa ceva! Sunteţi sigur, insistă tânărul, uitaţi reţeta primită de la profesor! …Ei, dar aţi citit aiurea, exclamă farmacistul. Aici scrie: Try the Other Hole!
Articole similare
Dacă ti-a plăcut acest articol, trimite-l mai departe
